Bloody Moon

Capitolul 2

Rosalie's point of view

Nu aveam rabdare pentru ironiile lui Damon, eram nerabdatoare sa o gasesc pe Elena si sa ne intoarcem acasa.

-Asculta aici idiotule. Daca nu-mi spui unde e, te stalcesc ca pe un gandac.

-Observ ca iti place dur.

L-am trantit de perete si am marait.

-E in New Orleans, a spus cu vocea gatuita. Da-mi drumul!

In timp ce il tineam pe Damon strans de gat am putut sa aud usa deschizandu-se si m-am intors sa vad cine e. Era Stefan, cand ne-a vazut s-a uitat socat la noi. Probabil se gandea daca sa intervina sau nu. Stia ca sunt mai puternica decat el si il aveam pe Emmett cu mine.

-Ce se petrece aici?

-Mergem dupa Elena.

-Vin cu voi.

Am incuvintat si i-am dat drumul lui Damon.

-Sa mergem atunci, vreau sa o gasim cat mai repede.

Ne-am urcat toti trei in masina mea si am pornit din nou la drum. Drumul spre New Orleans era lung si plictisitor. Ma irita gandul ca Stefan incearca sa-mi citeasca gandurile, puteam sa simt ca incerca. Nu stiu daca reusea sa faca asta insa stiu ca o putea face. Elena a incercat si ea sa faca asta de cateva ori. Cand am ajuns la intrarea in oras am realizat ca nu stiam unde sta Elena.

-Unde sta Elena?

-Pai nu stiu, dar stiu un local de vampiri. Putem incerca sa o cautam acolo prima data.

Am pornit inspre centru si parca deja aveam emotii. Oare ma mai tinea minte? Oare ii fusese dor de noi? Abia asteptam sa o iau in brate si sa ii aud din nou rasetul. Am intrat prima in club si am scrutat locul cu privirea. Un barbat negru chelios si cu un zambet ironic canta pe scena si mai multi vampiri muscau oameni la mese. Atunci am vazut-o. Era deasupra unui baiat de vreo 20 de ani si avea colti infipti in gatul lui.

-Uite-o, a spus Stefan.

Abia daca il auzeam din cauza starii de soc. Elena, scumpa Elena bea sange de la un om? Ea nu era in stare nici sa omoare o musca. Sangele pe care il consuma era din pungi, sange de la donatori. Inca patru vampiri erau langa ea, 2 baieti si 2 fete care se amuzau de situatie. O mana puternica m-a tras afara si m-am lasat condusa fiind prea socata sa mai reactionez. M-am intors privindu-l salbatic pe Stefan.

-Puteai sa ma avertizezi!

-E un vampir cu sentimentele inchise. La ce te asteptai?

-Nu ma asteptam la asta!

Am vrut sa ma arunc asupra lui si sa il lovesc, dar Emmett ma tinea strans de brat. Stiam ca atunci cand ei isi inchid sentimentele nu mai sunt la fel insa nu ma asteptam sa vad asa ceva. Mai ales stiind firea blanda a Elenei. Nici in cele mai negre comaruri nu mi-as fi imaginat ca Elena sa faca asa ceva. Am marait.

-Usor blondi.

Off, iar vocea aia ironica. De unde naiba a mai aparut si el?

-Ce vrei Damon?, il intreb furioasa.

-Calmeaza-te, Rose!, ma roaga Emmett.

Am incercat sa ma calmez si sa ma gandesc rational la aceasta situatie. Nu Damon era problema aici si nici grija mea principala. Problema asta se putea rezolva si fara tam tam. Frati Salvatore puteau sa faca ceva, nu? M-am uitat din nou intracolo si prieteni ei se uitau dubios la mine asa ca le-am aratat colti in semn de avertisment.

-Puteti face ceva? O puteti ajuta?

-Putem incerca, da-ne timp.

-Cat?

-Nu stim exact, dar lasa-ne pe noi sa rezolvam asta.

Ma indreptam spre masina cu Emmett cand i-am auzit vocea familiara in spatele meu si m-am oprit.

-Vai, vai, uite cine a venit in vizita.

M-am intors si am vazut-o cu grupul de 4 vampiri si ma gandeam ca Stefan si Damon vor avea nevoie de ajutor. M-am uitat la Stefan si el doar a incuvintat. Asta era semnalul. M-am indreptat cu rapiditate spre ei si le-am scos inimile din piept, acum nu mai reprezentau o problema pentru noi, iar Stefan i-a injectat o doza mica de verbina Elenei pentru a o putea lua de acolo fara ca ea sa riposteze. Emmett doar a privit scena incruntat si nu stiam ce sa cred, speram ca nu e suparat pe mine. Inainte sa urc in masina m-am uitat la Stefan.

-Noi o sa ne intoarcem in Forks acum. Din momentul in care isi deschide din nou sentimentele ma suni. Sau daca ai nevoie de ajutorul meu pentru orice.

-Asa voi face.

Am pornit inspre casa putin trista ca Elena nu venea cu noi in Forks. Imi doream sa raman cu ea insa nu stiam cat timp avea sa dureze sa redevina normala. Stiu ca toti s-ar fi bucurat sa o vada, mai ales dupa ce ii constrangea sa isi reaminteasca de ea. Dar trebuia sa am rabdare pentru ca eu nu stiam cum sa o ajut in situatia asta. Abia asteptam sa vina acasa si sa revina totul la normal, sa fim iar o familie. Gandul asta m-a facut sa zambesc. Cand am ajuns, Carlisle ne astepta pe terasa si a fost dezamagit sa ne vada doar pe mine si Emmett in masina.

-Imi pare rau Carlisle, dar au aparut mici complicatii.

-Ea e bine?

-Da, va fi bine.

-Cand va veni si ea?

-Nu stiu sigur, curand sper.

Am intrat in casa si nu am mai spus nimic. Toti auzisera ce vorbimsem cu tata si ne priveau ciudat. Toti inafara de Jasper care stia despre cine vorbeam. Pe fata lui chiar am putut sa vad fericire. Stiam ca si el o placea pe Elena si il bucura faptul ca o facea fericita pe Alice.

-Cine vine? Nu pot sa vad nimic, spune Alice incruntandu-se.

-Asta pentru ca nu am stabilit inca nimic. Este... O veche prietena.

M-a privit ciudat, dar nu a mai intrebat nimic, stiind ca nu aveam sa-i dau detalii. As fi vrut sa ii spun adevarul, dar avea sa afle la momentul potrivit. Poate va afla chiar de la Elena insasi.