Bloody Moon

Prolog

-Te rog, Elena nu face asta! Rămâi aici cu mine, putem să trecem peste asta... împreună. Știu că îți este greu, dar voi fii mereu aici lângă tine. Te rog, nu mă părăsi...

Mă durea inima să îl văd așa, puteam să simt tristețea și disperarea din vocea lui, dar deja am luat o hotărâre.

-Nu pot, îi răspund eu cu lacrimi în ochi. Îmi pare foarte rău, te iubesc atât de mult...

-Voi face orice pentru tine!

I se putea citi suferința pe față, simțeam că o să cedez. Dacă nu plec acum, nu cred că mai plec niciodată. Trebuie să fac asta, pentru mine și pentru liniștea familiei Cullen. Ei vor fii mult mai bine dacă eu plec.

-Din această clipă, nu îţi vei aminti cine sunt sau că m-ai iubit vreodată. Viața ta va revenii la normal, așa cum era înainte să mă cunoști.

Simţeam cum constrangerea mea funcţionează, iar apoi am alergat cât de repede am putut în pădure, lăsându-l pe Edward in urma mea. Mă pierdeam printre copaci, în liniștea și întunericul nopții. Am lăsat în urmă iubirea vieții mele, prietenii și familia, a fost un rău necesar. A trebuit să îl constrâng pe Edward să uite, altfel nu m-ar fi lăsat să plec din Forks niciodată, nu fără el. Și, sinceră să fiu, nu aș fi putut să îi fac asta lui Esme. Am lăsat câteva lacrimi să-mi curgă pe față înainte să mă prăbuşesc la pământ din cauza suferinței. Am pierdut totul intr-o singură zi şi mă durea atât de tare incât nu puteam să mai respir. Acela a fost momentul în care mi-am închis sentimentele, după asta mă simţeam mai liberă. Imi era foame şi voiam să mă hranesc, insă nu doar dintr-o simplă pungă de sânge. Aveam să plec la New Orleans, după ce mă hrănesc. Acel oraș era lumea vampirilor şi mi-ar placea să mă stabilesc acolo. Abia aşteptam să il cunosc pe vampirul Marcel, despre care auzisem atât de multe povești.