Bloody Moon

Capitolul 4

Damon şi Stefan îi vor redeschide Elenei sentimentele exact ca in serial.

Rosalie's point of view

Nu pot sa cred ca idiotul ala ne-a lasat balta pentru omul lui. Se presupunea ca noi nu ar trebui sa iesim in evidenta insa cum pot sa fac asta cand am o masina nou nouta si foarte scumpa. Asta atragea atentie asupra noastra mai mult decat era necesar. El chiar a innebunit de tot si cu siguranta Elena trebuie sa vina cat mai repede acasa pentru a-l aduce cu picioarele pe pamant pentru ca nu stiu cat pot sa il mai suport asa. Singurul motiv pentru care nu il pocnesc este Elena, stiu ca s-ar supara pe mine daca i-as face ceva sufletului ei pereche. Totusi, imi era din ce in ce mai greu sa ma abtin.

-Poate cu timpul vei invata sa o placi, imi spune Alice.

-Nu prea cred, ii raspund hotarata.

Seara pe la ora 8 si cand am vazut ca e Stefan m-am indepartat inainte sa raspund pentru ca ceilalti sa nu auda ce vorbim. 

-A scapat... 

-Ce? Esti idiot, cum sa scape? 

-Vino aici cat de repede poti! 

Nici nu am stat pe ganduri si m-am urcat in masina pornind in viteza spre Mystic Falls. Atunci cand am ajuns am simtit mirosul ei pe geamul larg deschis, mirosul venea dinspre padure. Am lasat masina undeva in marginea drumului si pornit pe jos in cautarea ei. Cand eram destul de aproape am simtit miros de sange si am auzit o inima care bate. Damon tocmai ii rupea capul lui Matt. 

-Nu!, a strigat Elena. 

Avea ochii in lacrimi, atunci am stiut ca sentimentele i s-au redeschis. Era confuza si baietii o tineau de brate, iar Stefan mi-a spus sa vin acolo. Am luat-o in brate fericita sa o am din nou pe sora mea aproape. Avea lacrimi in ochii si practic se agatase de mine ca un copil. tragandu-ma de haine.

-Sunt un monstru, a spus printre lacrimi. 

"Toti suntem" imi venea sa ii spun insa nu de asta avea ea nevoie acum. Gandul asta m-a facut sa ma incrunt. Edward avea dreptate, nu ma pricep sa linistesc pe cineva, reusesc doar sa inrautatesc situatia. Baietii l-au luat pe Matt si s-au dus cu masina lui la ei acasa pana cand avea sa se trezeasca, daca asta era un cuvant potrivit pentru ce facea inelul familiei Gilbert.

-Nu, Elena, esti o persoana buna, stii asta. Nu erai tu insuti in acele momente si asta e de inteles, nimeni nu este perfect. Nici chiar Edward.

-Multumesc, Rose. E bine sa te vad din nou, imi e dor de ceilalti.

-Hai acasa!

Si-a tras nasul si s-a ridicat hotarata in picioare. Apoi am inceput sa alergam pentru a iesi din padurea intunecata. Eram chiar bucuroasa de senzatia de libertate pe care fuga mi-o oferea, imi dadea o stare de relaxare de fiecare data. Nu mai alergasem de mult impreuna cu Elena, ma bucuram sa o am din nou alaturi. Chiar imi aminteam multe momente din padure, in care am facut un foc de tabara si stateam de vorba aproape toata noaptea despre orice si oricine, ea obisnuia sa adoarma pe la jumatatea nopti, iar eu stateam de paza neavand altceva mai bun de facut.

Elena's point of view

Atunci a izbucnit totul inauntrul meu. Simteam cum se dezlantuie un amalgam de sentimente puternice. Oh doamne, Matt. Nu! L-am muscat si acum zace mort la pamant din cauza lui Damon. De ce a facut asta? De ce a trebuit sa il omoare?

-Nu-ti face griji, are inelul Gilbert.

Atunci cand am auzit asta m-am calmat instantaneu insa in mine era inca o mare invalmasala de sentimente. De la ura la regret, frica si tristeste. Rosalie ma tinea strans in brate neputand sa ma zbat sau sa fug. Stefan se uita la mine si mi-a spus sa ma concentrez pe un singur sentiment. Asa am facut. M-am concentrat pe dragostea pentru familia mea, singura mea familie ramasa in viata. M-am gandit la Edward si la cat de dor imi e de el. Am reusit sa ma calmez si sa vad totul clar. M-am uitat la cea mai buna prietena care acum imi zambea calduros. Stefan si Damon ne-au lasat singure si l-au dus pe Matt acasa. Fara sa realizez, plangeam.

-Trebuie sa te intorci acasa! Imi e asa dor de tine.

-Nu stiu daca ar trebui... Rosalie el m-a uitat.

-Doar pentru ca tu l-ai constrans sa te uite. Oh, te rog, nu poti vorbi serios, trebuie sa te intorci acasa cu mine.

-Ma voi intoarce insa vreau sa ii fac o surpriza. Voi veni la scoala voastra si voi vedea cum reactioneaza atunci cand ma vede.

-Nu stie cine esti, cum sa reactioneze?

-Las-o asa. Stiu ce fac, vreau doar sa ma distrez putin. Stii doar ca imi place sa fac o "prima" impresie buna.

-Ma bucur sa vad ca nu te-ai schimbat deloc.

-As vrea sa te rog ceva.

-Orice pentru tine, Elena!

-As vrea sa vina Bonnie si Caroline cu mine inapoi in Forks, daca vor fi si ele de acord.

-Daca sunt de acord, atunci am sa ma ocup si de actele lor.

-Iti multumesc!

-Nu ai pentru ce, ma bucur doar sa stiu ca te intorci acasa.

Am inceput sa alergam spre iesirea din padure si Rosalie zambea uitandu-se la mine din cand in cand. Am imbratisat-o de ramas bun, cand dintrodata o masina se apropie si parcheaza langa noi. Era Emmett.

-E bine?, a intrebat-o pe Rose venind precaut spre noi.

-Da, sunt foarte bine, am raspuns in locul ei. Ce faci, uriasule?

M-a luat in brate si m-a invartit, bucuros ca ma vede. Nu stiu daca o sa ma obisnuiesc vreodata cu corpul lui masiv, era putin intimidant, insa stiam ca il iubesc mult si ma bucur sa il vad din nou. S-a purtat cu mine ca un frate mai mare inca de cand ne-am cunoscut. Rosalie avea sa se ocupe de mutarea mea, a lui Caroline si Bonnie la liceul din Forks si de saptamana viitoare aveam sa incepem.