Bloody Moon

Capitolul 12

Elena's point of view

Eram in drum spre o noua viată. Mergeam cu masina in liniste spre alt oras, departe de Forks si toate amintirile de aici. Edward mă tinea de mană, eu insă admiram peisajele. Intr-un final, am ajuns. Casa arata miunat, meritul dragei mele mame. Avea peretii din sticla, stil caracteristic vampirasilor mei dragi. Edward imi mai arătase poze cu casa asta si acum o vedeam in toată splendoarea ei.

-Imi place mult cum ai amenajat casa, Esme.

-Multumesc mult, draga mea.

Carlisle a zâmbit si i-a sărutat părul, iar ea s-a intors pentru un sărut. Edward mi-a intors faţa cu 2 degete si i-am simţit buzele reci intr-un sărut apasat. Atunci mi-am amintit de nunta lui Rose. Voiam sa stiu cand e insa Edward a marait in semn de protest si mi-a prins ceafa cu mana ca sa nu-i dau drumul. Cand m-a eliberat respiram greu.

-Hei Rose, cand e nunta voastra?

-Peste o luna cel mai probabil.

-Deja iti caut rochie, Elena!, ma anunta Alice.

Am zambit si am fugit la ea sa o imbratisez. Asta era Alice a mea pe care o stiu si o iubesc mult. Verbina ma cam slabise asa ca l-am lasat pe Edward acasa, iar eu m-am dus in padure sa vanez. Nu aveam pungi de sange inca si pana le aducea Carlisle trebuia sa ma descurc. Nu ii prea placea ca beau sange de om, dar stia ca nu omoram pe nimeni asa, era sangele donatorilor. Am auzit un marait in spate si m-am intors. Era un varcolac cu ochii aurii sclipind de furie. M-a pus la pamant si cand am vrut sa il lovesc mi-a muscat bratul. A luat-o apoi la fuga si eu am ramas cu ochii in lacrimi. Aveam sa mor. Nu ii puteam spune asta lui Edward, avea sa fie distrus. M-am dus acasa prefacandu-ma ca nu s-a intamplat nimic. Eram buna la asta de cand mi-au murit parintii.

-Cum a fost?

-Bine, sunt satula acum.

Am urcat amandoi sus si el m-a luat in brate. Mi-a povestit ce s-a mai intamplat cat timp eu am fost plecata. Spre seara rana cauzata de muscatura s-a marit si am luat o geaca pe mine pentru a nu se observa. M-am asezat pe canapea la TV cu Edward langa mine. Am simtit cum pierd usor contactul cu realitatea. Dintr-odata nu mai eram in casa familiei Cullen, eram in casa parintilor mei. Jeremy statea langa mine pe canapea si parea amuzat. Pe usa a intrat Edward si avea un tricou gri. Am zambit, imi amintesc ziua asta, e ziua in care Jeremy si Edward s-au cunoscut pentru prima data.

-Jeremy as vrea sa-ti prezint pe cineva special.

Apoi m-am trezit in alt loc insa de data asta nu mai participam la actiune ci eram simplu privitor. Eram la casa de vacanta si eram mai mica. Parintii mei inca traiau. Era ziua in care Jeremy si-a rupt piciorul sarind in lac. Am stiut ca e doar un vis si totusi am tipat.

-Jeremy nu!!!

Si am revenit in camera, unde toti ma priveau ingrijorati. Alice si Rosalie erau langa mine.

-Elena, ce s-a intamplat. Jeremy este...

-Da, stiu asta, imi pare rau ca am tipat asa.

-Esti bine?

-Eu doar... Imi pare foarte rau.

M-am ridicat si am iesit cu viteza de vampir pe usa. Eram ametita asa ca am incetinit clatinandu-ma.

-Elena!

Edward era langa mine acum si m-a luat in brate. Mi-am mai revenit si m-am uitat la el cu lacrimi in ochii.

-Imi pare rau...

-E totul bine!

-N-o sa mai fie...

-Ce vrei sa spui? Ce s-a intamplat?

Merita sa stie, mi-am dat jacheta jos si l-am lasat sa-mi vada rana. Arata si mai rau si supura puroi sau ceva asemanator. A inchis ochii si m-am dus sa-l imbratisez. Rosalie care vazuse scena, il sunase de graba pe Klaus. Ma intreb de unde avea numarul lui de telefon... Edward m-a luat in brate si m-a dus acasa asezandu-ma pe pat. Incepeam sa transpir si in locul lui Edward a aparut Damon.

-De ce am halucinati cu tine?

-Pentru ca esti ca mine mai mult decat ai vrea sa fii.

-Nu, nu e asa!

A disparut si am aparut in camera mea. Vorbeam cu Stefan despre balul fondatorilor.

-Ar fi o onoare sa va insotesc, Miss Gilbert

-Placerea e de partea mea, domnule Salvatore.

Amintirea asta veche m-a facut sa zambesc. Klaus a aparut intr-un final la noi acasa. Am baut sangele lui, apoi am adornit. Maine aveam sa ma simt mult mai bine. De dimimeata Edward era langa mine jucandu-se cu o suvita din parul meu.

-Ce vreme frumoasa e afara!, spun eu.

L-am sarutat si el a luat apoi alte suvite si a inceput sa le impleteasca.

-M-ai speriat rau de tot ieri.

-Imi pare rau, trebuia sa-ti spun mai repede. Unde sunt ceilalti?

-Jos, asteapta sa te trezesti. Ar trebui sa te duci acum, vor sa mearga la vanatoare.

Am coborat cu Edward in urma mea, toti se uitau spre scari. Ma asteptau.

-Ce e cu fetele astea plouate?

-Ne-ai speriat!, spuse Rose pe un ton acuzator.

Jasper si Esme au plecat la vanatoare, iar restul s-au dus la treburile lor. Alice se ocupa de nunta lui Rose. Rosalie era in garaj si Emmett se gandea ce sa faca.

-Hei Emmett, ce ai zice de un joc de sah?

L-as fi lasat pe Edward sa joace insa Emmett mereu spunea ca trisaza. Doar Alice se mai juca cu Edward si eu mai jucam cu el uneori incercand sa nu ma gandesc prea mult la miscari. Uneori ma lasa pe mine sa castig si ma prefaceam ca nu imi dau seama.

-Hei, eu chiar am incercat!, spune Edward care imi auzise gandurile.

"Ups, m-ai auzit" am spus si am chicotit. "Iti multumesc ca incerci!"

Am jucat doar un joc, fiind plictisita si l-am lasat pe Emmett cu ochii in soare. Se uita plictisit la mine si la Edward si chiar imi era mila de el.

-De ce nu mergi cu Rose undeva? Ati putea face o mica calatorie.

Alice si-a luat jacheta si cheile si a plecat, probabil trebuia sa verifice ceva pentru nunta. Emmett si Rose au plecat si ei, ramanand doar eu cu ingerul meu. S-a ridicat si a inceput sa urce scarile.

-Vin imediat.

Am asteptat cuminte si a revenit rapid la mine. M-a tras de mana sa ma ridic in picioare si mi-a cerut sa inchid ochii pentru cateva secunde.

-Elena, vrei sa imi faci deosebita onoare de a fi sotia mea?

Am deschis ochi ca sa il vad stand in genunchi cu un inel in mana. Ma asteptam la cu totul altceva insa nu la asta. Ma intreb daca ceilalti stiu si ne-au lasat singuri din cauza asta. Nu am mai vrut sa zabovesc si am raspuns.

-Da!

Am sarit in bratele lui si l-am sarutat. Se adunau din ce in ce mai multe petreceri. Oricum nu aveam de ce sa ne grabim asa de mult.

-Eu as zice ca trebuie sa ne grabim putin.

-Avem timp, serios acum, suntem nemuritori.

-Stiu asta, dar abia astept momentul in care vei fi sotia mea!