cu lacrimi în ochi, Oscar bâlbâindu-se a încercat să îmi mai spună ceva:
- îmi pare rău că m-am îndoit de tine și mulțumesc.
- pentru ce îmi mulțumești?
- pentru că mi-ai dovedit că nu sunt nebun și că mi-ai ușurat munca de a-ți spune adevărul.
- acum e cert..
- ce?
- că ne cunoaștem dintr-o altă viață. spun eu strângându-l în brațe apoi sărutându-l. întreaga mea concepție despre viață s-a schimbat odată cu dialogul purtat cu mama lui Oscar. știam că e special. l-am iubit și îl iubesc încă dintr-o altă viață.
