-de ce taci? îl întreb eu nedumerită
- nu vreau să spun nimic greșit sau în plus. mi-e prea frică să nu te pierd. spune el, în timp ce glasu-i tremura.
- nu mă vei pierde. nu știu dacă înțelegi, dar simt chestii nesimțite până acum când sunt cu tine. îi răspund eu, privindu-l în ochii-i albaștri ca seninul. ne-am mai sărutat o dată și am continuat să îi prezint casa. i-am arătat pisica, mansarda și băile. nu aveam chiar un atelier ca și el..dar aveam micul meu colțișor de creație, de care Oscar a părut destul de încântat. am mai stat ce am mai stat și i-am zis mamei că ne ducem să ne plimbăm, ceea ce chiar urma să facem. îmi ținea strâns mâna dreaptă în mâna lui mare și caldă. mergeam către casa Anastasiei, pentru că ne invitase la ea.
