s-a așezat pe canapeaua de la mine din cameră și a început să mă privească gânditor.
- ce e Oscar? de ce mă privești așa?
- nu știu.. am un presentiment ciudat în legătură cu ce urmează să îmi spui.
- a, da, corect, aveam ceva de zis.. spun eu încercând să amân momentul în care îi voi spune.
- atunci ce mai aștepți? zi odată? spune el tare și răspicat pierzându-și cumpătul.
- Oscar.. știi.. eu..
