The art of dreaming

ii.

Alergă spre apus şi atinse razele soarelui. Îi era frig şi avea nevoie de căldură unei îmbrățişări. Privi în jur şi ochii îi înghețară pe suprafața din sticlă a unei clepsidre. Timpul curgea în valuri roşiatice.

Se uită-n sticla ce-i reflecta ființa. Dădu înapoi, speriată de fetița pe care o zărise. Era posibil să se întoarcă la zilele când nu făcea diferența dintre cer şi ocean?

Se-ntoarse şi privi spre cer. Era viu. Razele soarelui şi cele ale lunii se contopeau într-un adevărat joc de lumini. Strălucea, iar luminile i se reflectau pe piele.

— Aissa.

Îngheță sub privirea unui înger. Uitase de intensitatea ei, uitase de vocea lui care îi aducea fiori până în vârful degetelor.

— Ce cauți aici, Nathan? şopti.

Nu-i răspunse, dar picioarele sale cedară. Se-nprăştie pe jos si-ncepu să urle. Sări disperată-n ajutor, dar mâinile-i intrară prin corpul translucid. Se scurgea precum nisipul; el era nisipul.

Se privi din nou în sticlă şi, acum, văzu o femeie în toată firea. Putea să jure că avea peste treizeci şi cinci de ani, iar uimirea o lovi precum o furtună de stele. Nu era posibil.

Tocmai i-a fost omorâtă copilăria — anii fericiri.

O luă la goană spre luna ce se-ntindea pe suprafața-ntunecată. Picioarele o dureau, plămâni-i ardeau, inima-i plângea cu lacrimi de sânge. Se rupea în două şi se cosea din vise colorate.

Ajunse la malul mării şi se prăbuşi pe pământul umed. Îi era brusc atât de somn. Se simțea moartă — poate totuşi murise deja. Îşi privi mâinile şi, de această dată, nu fu uimită de pielea ce se-ncrețea din cauza timpului. Se dezintegra şi ştia asta.

Dar moartea o lovi din plin şi urlă sub lună şi sub stele.

Ochii-i fulgerară şi se ridică-n şezut.

A fost doar un vis.