The art of dreaming

x.

Era sigură că ajunse în Rai atunci când chipul său fu înconjurat de mici îngeri ce dansau pe melodia lacrimilor curgânde. Întinse mâna pentru a-i alunga demonul ce şedea pe unul dintre umeri şi îi netezi bluza de culoarea piersicii.

Lăsă un înger să se aşeze pe palma sa şi îi mângâie creştetul capului cu unul dintre degete. Era atât de mic şi fragil, înconjurat de lumină şi sclipiri. Era precum puful unei păpădii şi suflă uşor în palmă pentru a-i gâdila fața.

Îngerul se întoarse spre ea şi închise ochii râzând. Se opri pe moment şi ascultă clinchetul de clopoței ce ieşea din îngeraş. Fu cuprinsă de căldura zâmbetului său şi pentru un moment se pierdu printre stelele ce gravitau în jurul micului trup însuflețit.

— Aissa.

Nathan păru că o strigă, dar când capul ei se întoarse spre al său chip angelic, cuvintele-i formară o plasă şi imaginea se blură. Fața sa era o adunătură de forme geometrice ce se strângeau în unghiuri inimaginabile. Încercă să prindă cuvintele ce ieşeau de pe buzele sale triunghiulare, dar se evaporau în aer şi ajungeau la ea precum un ecou înfundat.

Închise ochii şi ascultă linia melodică a şoaptelor sale şi clopoțeii scuturați de îngeri. Îi deschise şi observă din nou micul ghemotoc roşiatic ce-i rănea umărul. Se crease o cută între cele două sprâncene ce dormeau pe fruntea sa şi întinse degetele, pentru a-l face să cadă.

— Trezeşte-te.

Şoapta lui ajunse într-un final lângă urechea sa şi se cutremură. Cum să se trezească? Era deja trează! Clipi des şi se ciupi, pentru a-şi confirma gândurile. Şi avu dreptate, căci mâinile o dureau în urma ciupiturii.

Îşi scutură capul, dar nu putu să facă micile făpturi să dispară. Erau peste tot, în mintea ei, în cameră, în gânduri şi amintiri. Visele ei ieşeau din cutia craniană şi-şi desfăşurau dansul hipnotic pe fiecare perete.

Nu mai rezista. Închise ochii şi întredeschise doar unul, dar îngerii erau încă prezenți în aer. Repetă acțiunea şi conştientiză că nu vor dispărea. Îi erau lipiți de retină şi apăreau în fiecare colț al lumii.

Întinse mâna şi îl atinse pentru a se asigura că e real. Numele său ieşi şoptit printre buzele rănite şi încercă să se abțină pentru a nu-i scăpa acel suspin demonic.

— Iubito, trezeşte-te.

Vocea lui sună rugătoare, dar oricât ar fi încercat, nu reuşi să-i facă să dispară. Cât ai clipi, îngerii se preschimbară în demoni ce pluteau în jurul ei şi se panică. Se panică atât de tare încât se ghemui în pat cu mâinile deasupra capului. Strânse ochii şi dădu drumul lacrimilor pe obrajii fierbinți.

- Nu pot! strigă înfundat şi se prăbuşi la pământ.