iii.

156 34 17
                                    

O bătaie, două bătăi. Lemnul scârțâia sub micile lovituri.

Se ridică confuză din pat şi înaintă spre uşă. Ceasul arăta ora şase şi treizeci şi cinci de minute. Ochii o dureau şi cearcănele apăreau din cauza lipsei de somn. Nu înțelegea cine ar veni la ora aceasta.

Aproape căzu când dădu de prima treaptă şi sări peste restul, trezindu-se în fața uşii care tremura sub atingerile dure.

Deschise uşor şi cerul căzu peste trupul ei firav. Se dădu un pas în spate încercând să-şi recapete echilibrul. Când se uită în jos, picioarele-i sângerau de la cioburile stelelor căzătoare.

— Cum? şopti confuză.

— M-am întors, iubito.

Vocea-i emană putere şi se cutremură de sentimentul de siguranță pe care îl simți. Ochii lui o fulgerară şi putea să jure că inima-i tremură. Simți cum se desprinde din piept şi se zbate în cutia toracică, căutând crăpături prin care se putea scurge.

Îi prinse inima şi o legă cu artere. Era stăpânul ei — o putea controla. Se opri brusc şi, pentru câteva secunde, simți că se sufocă. Dar inima începu să-i bată din nou, mai tare ca niciodată.

— Nu eşti în măsură să-mi mai spui aşa, îi răspunse. M-ai rănit.

Ochii lui se-ntunecară şi văzu o licărire de regret, dar nu se lăsă influențată de iluzia unui înger căzut.

— Am nevoie de tine, şopti el.

Furtuna o lovi cu atâta forță încât aproape căzu. Ploua cu stele care-i zgâriau albul pielii. Cuvintele-i se opreau in laringe şi se-neca cu ele.

Două brațe o cuprinseră şi două oceane o fixară. Îşi muşcă buza inferioară din reflex, dar mişcarea îi atrase atenția prădătorului ce stătea aplecat deasupra sa.

Una, două, trei secunde trecură şi fu azvârlită în cel mai plăcut vârtej de sentimente. Dacă noaptea era pe buzele sale, atunci îşi dorea să fie înghițită de întuneric, să fie aruncată-n abis.

Se desprinse brusc şi un val de aer arctic îi cuprinse încheieturile. Clipi des şi se uită spre întunericul din fața ochilor — plecase.

Se ciupi o dată, de două ori, de trei ori.

Îşi strânse ochii şi nu-i deschise decât atunci când numărătoarea trecuse de o sută.

Nu a fost un vis.

The art of dreamingUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum