iv.

123 31 6
                                    

Nu ştia ce făcea la ora aceea pe străzile pustii ale oraşului, dar picioarele o dureau şi simțea că îngheață sub razele lunii.

Poate că totuşi trupul său găsise răspunsul pentru expediția sa nocturnă: îşi căuta inima pe care o pierduse cu câteva ore în urmă. Pieptu-i sângera şi se oprea des din cauza lipsei de aer. Îi rupse arterele şi-i smulse inima cu atâta îndemânare, încât îl crezu. Crezu că îi face bine, crezu că o ajută.

Acum picioarele-i lovite o duceau spre nicăieri. O aruncau într-o gaură neagră din universul multicolor.

Ajunse în parcul în care obişnuia să îşi ascundă gândurile în pagini albe. Trupu-i cedă şi căzu pe iarba ce o aştepta în a sa îmbrățişare. Picături de ploaie îi alunecau pe obrajii palizi şi se zdrobeau de firele de iarbă. Luna era tristă, stelele plângeau, universul îi mângâia rănile sufletului.

O umbră se destinse în întunericul ce învăluia natura şi inima-i tresări. Stătea pe o bancă cu capul căzut în palme şi umerii lăsați. Părea trist, dar ea ştia că aparențele înşeală. Ştia că un înger nu era mereu o făptură sfântă. El era un înger căzut.

Se ridică şi se îndreptă spre mica bancă. Picioarele-i tremurau şi spera să nu se prăbuşească în abis.

— Ai plecat, îi spuse.

Capul său țâşni spre cer şi privi fix în cele două oceane ce o tulburau. Nu părea trist, nu părea încântat că ea a venit după el. Părea doar amuzat de durerea pe care ea o înfățişa.

— Un înger nu are ce căuta lângă un demon, vocea îi trăda furtuna din inima sa.

— Suntem egali, îi răspunse.

Băiatul chicoti şi îşi strânse ochii. Capul îi căzu pe spate şi se scutură în mişcări bolnave.

— Egalitatea există doar în matematică.

Replica lui apăru cu întârziere, dar rupse sute de coaste şi ajunse direct în inima fetei. O sfâşie şi ieşi victorios cu zâmbetul pe buze.

Sufletul ei se evapora sub focul din privirea lui. Se topea precum o zână a gheții şi căzu pe pâmântul rece. Voia să îşi scoată inima distrusă, să o arunce spre cer şi să trăiască fără sentimente. Prefera să fie o carcasă goală, decât un suflet distrus de atâtea trăiri violente. Dar nu putea.

Ochii-i fulgerară şi se ridică-n şezut.

A fost doar un vis.

The art of dreamingUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum