The art of dreaming

vi.

Îşi deschise pleoapele pentru prima oară şi privi tavanul alb. Picioarele-i atinseră podeaua şi simți că renaşte.

Privi aripile ce străluceau în lumina lunii şi fericirea o cuprinse. Era asemenea unui fluture. Era o ființă plăpândă cu viața atât de scurtă încât puteai număra orele pe degetele de la o mână. Ştia că aripile-i sunt legate de un fir subțire şi, la ultima rază a lunii, ele vor cădea, iar ea va coborî în pământ pentru a-şi găsi pacea.

Cum putea, totuşi, să le facă să zboare? Îi dădu comenzi inimii, iar aceasta, supusă, îi ascultă ordinele. Două rafale de vânt zburară prin cameră. Foile ce zăceau până atunci pe măsuța de cafea, se ridicară într-un vârtej hipnotic.

Se simțea vie. Mai vie ca niciodată. Libertatea îi curgea prin vene şi fericirea îi zgâria pieptul. Inima-i era lovită de zâmbete firave.

Deschise geamul şi inspiră aerul care îi uda fața. Închise ochii şi aşteptă ca o mică briză să o prindă în mrejele sale şi să o poarte spre eternitate. Deschise ochii, iar mica fluturare de gene făcu praful de stele să se împrăştie în jurul ei. Privi cu ochii-i strălucind şi zâmbi cu adevărat. Îşi scutură praful de stele de pe rochița albă din catifea şi îşi urcă picioarele pe pervaz. Se aruncă în dansul stelelor şi începu să creeze mişcările lunii.

Se pierdu printre stele şi continuă să se avânte în necunoscut, riscând să cadă în abis. O mică pată de lumină zbură spre ea şi abia atunci îi abservă micile aripi translucide. Strălucea mult prea tare pentru a fi un fluture, aşa că o asemănă cu un licurici, deşi ştia că, de fapt, era o stea căzătoare.

O prinse şi o sărută, simțind cum căldura şi dragostea o cuprind. De ce oamenii nu pot fii precum stelele? De ce ei nu strălucesc când viața îi aruncă în colțuri întunecate?

Două secunde durară ca aripile-i să se evapore odată cu praful de stele. Ştia că urma să îşi găsească sfârşitul şi ştia că viața ei în forma unui fluture s-a sfârşit. Acceptă ideea şi se lăsă prinsă în aripile vântului. Aluneca în vârtejuri şi plutea pe nori.

Viața-i zăcea deasupra pământului şi înghiții în sec. Oare cum se simte moartea?

Ochii-i fulgerară şi se ridică-n şezut.

A fost doar un vis.