Istoria Unei Iubiri De-o Viață

3. A doua intalnire

-Bună ..... zice Jonas ezitant. Tresar speriată și mă uit mirată la el. Apoi spun incetisor:
- Bună!
Se oprește lângă mine și mă întreabă:
- Pot sa mă așez?
-Da, îi răspund sec.
Apoi se lasă câteva clipe de tăcere jenanta. Care apoi se fac mai multe și apoi și mai multe. Și nici unul nu zice nimic.

Apoi Jonas ma privește cu o ușoară incruntate si mă întreabă :

-Te-am suparat cu ceva? Inca de cand te-am vazut prima oara tot incerc sa fac cunostinta cu tine, dar tu fugi ca un iepure si imediat te-am pierdut.

Apoi un zambet cat toata casa apare pe fața lui si spune:

-Apropo, eu sunt Jonas, si imi întinde mâna.

-Ruth Ann, spun eu cu un aer plictisit si încruntată .

-Deci tu ești supărată pe mine? întrebă încet.
-Nu. Normal ca nu, neg eu cu tărie. Dar dacă stau și mă gândesc, nu sunt aingura de ce l-am evitat pana acum . Cred ca mă simțeam jenata de prima noastră întâlnire așa ca îi spun :
-Sunt doar jenata pentru întâlnirea de săptămâna trecută. Am fost tare penibila, mărturisesc eu și fata îmi ia foc.
-Ce? mă întreabă.
-Ce e vitamină, îi răspund eu fără sa mă pot abtine.

-Parca esti mama mea, rade el. Si apoi redevine serios. Dar nu ai de ce sa te simti penibil. Ai fost tare simpatica.

-Asta spui tu, dar nu tu ai fost cel care visa cu ochii deschisi si a cazut, iar apoi a fost ajutata de un baiat dragut.

-Tocmai ai zis ca ma consideri dragut? intreaba el zambind si se uita poznas la mine.

O, Doamne, oare ce mi-a iesit din gura? Tocmai am zis o prostie cat casa.

-Nu am zis asta, doar ca pareai un copil simpatic si manierat, spun eu si aud niste clopotei de avertizare in cap. Spun doar prostii. Trebuie sa ma opresc, dar Jonas era singurul care ma facea sa uit ca am o minte care gandeste atunci cand era in preajma mea. Acum era si mai penibil decat prima data asa ca m-am ridicat in forta si cu niste scuze murmurate am fugit in casa.

In spatele meu il aud pe Jonas cum ma striga, dar sunt prea rusinata asa ca fug si ma ascund in camera mea. Dupa cateva minute, ii aud pe parintii mei cum ii saluta pe musafiri si aud ingrozita:

-Am vrea sa va intoarcem invitatia. Ati dori sa luati masa cu noi duminica urmatoare? intreaba mama lui Jonas si simt ca mor. Asta mai lipsea acum. Prima data m-am facut de ras, iar acum l-am lasat cu ochii in soare. si iar trebuie sa caut o scuza sa nu merg la masa, desi invitatia se adresa tuturor. Simt ca dupa asta nu voi mai putea da ochii cu Jonas niciodată si probabil ca mi-ar fi parut rau daca nu m-as fi simtit asa de rusinata si furioasa si penibila.

Asa ca acum urma sa am parte de inca o tortura psihica incercand sa o conving pe mama sa nu merg la masa la Jonas. Iar marea problema era ca nu puteam sa mint pentru ca eu nu mint din principiu, deci misiunea mea avea cam 0 sanse de izbanda.

Dupa cele doua intalniri dezastruoase, va dati seama ca nu mai doream inca una, dar Dumnezeu a hotarat altfel pentru noi doi si ii voi fi vesnic recunoscatoare pentru asta.
De multe ori nici nu ne dăm seama cat de minunat lucrează Dumnezeu in vietile noastre, dar va asigur ca este prezent si mereu la lucru.