13. La masă la " socrii"

93 14 2
                                    

A doua zi m-am trezit în sunetul mesajelor primite. Da, normal ca era Jonas. Nu vorbeam cu nimeni altcineva.
Bună dimineața, somnorici. Privește afară sa vezi ce zi frumoasa e.
După cinci minute:
De ce nu te uiți pe geam?
Laconica, i-am raspuns:
Dorm.
Iarăși sună:
E prea frumos ca sa dormi. Privește afară. Ca sa vezi și tu cum e.
Mă ridic cu greu din pat și mă uit pe geam. Da. Era frumos, dar nu era ceva foarte deosebit. Sau da?
Da. Acolo în gradina era o pata colorată. O siluetă. Nu vedeam prea bine, dar când am simțit ca inima mea o ia la goana și nu o mai pot opri, am fost convinsa ca e el. Se pare ca trupul meu îl recunoștea mai repede decât mintea.
Și normal ca mi-am pierdut capul și am fugit afară în pijamalele mele mov cu ursuleți (sau cățeluși , nu știu sigur) și am ajuns direct la el în brațe. Nici nu știam ca mi-a fost așa de dor de el. M-a strâns tare și mi-a spus:
- Tu trebuie sa înveți sa nu mai dormi atât de mult dimineață și sa privești mai mult în jur.
-Ok, zic eu și mă uit la el. Cum ar trebui sa fac ăsta?
- Nu știu. Dar cred ca o sa găsim o soluție amândoi. Acum fugi și îmbrăca-te pentru ca trebuie sa mergem la adunare. Te aștept în bucătărie. Și o sa mănânc ceva fiindcă m-am grăbit sa vin la tine și am sărit peste masă.
Intram amândoi în casă (nu ne țineam de mana) și ne întâmpină mama cu o față îngrozită.
- Ruth. Fugi și pune ceva pe tine.
Și apoi,
- Jonas, dragule, hai sa te servesc cu ceva bun în bucătărie.
Ce interesant. Pe mine mă cearta și pe el îl răsplătește cu dulciuri.
Dubios.
Dar apoi am lăsat la o parte gândurile acestea și am căutat prin dulap cu ce sa mă îmbrac. Oare ce ar fi mai frumos? Roșu sau albastru? Sau verde sa mă asortez cu ochii lui?
Nici nu am observat cu ce era îmbrăcat.
Am mers pe vârfuri pana la ușă bucătăriei și m-am uitat repede sa văd cu ce era îmbrăcat. Avea un costum gri și o cămașă albastră deschis.
Deci deja era hotărât. O sa îmi iau fustă albastră. Dar în nici un caz nu o sa port o bluza gri. Nu îmi place sa port gri. Doar culori normale. Cred ca griul e doar un amestec intre negru și alb. Eu vreau sa fie sau alb, sau negru. Deci nu îmi place gri. Așa ca mi-am luat o bluza alba și fusta mea albastru marin. Pentru ca era destul de cald, mi-am luat doar un sacou și nu geacă. Apoi mi-am pus baticul (clar albastru) și am coborât în bucătărie.
Apoi Jonas a rugat-o pe mama sa îi dea voie sa mă conducă la biserică. Și normal ca i-a dat voie și ne-a zâmbit.
Apoi am plecat. Și mergeam amândoi unul lângă altul și , ca de obicei, Jonas îmi povestea și eu ascultam. Era minunat ca îmi împărtășea aproape fiecare moment din viață lui. De exemplu, îmi povestea de aceasta dimineață, când se chinuia sa o convingă pe mama lui ca trebuie sa plece.
- Mama, eu trebuie sa plec. Trebuie sa o conduc pe Ruth la biserica și nu pot sa întârzii. Te rog mama.
- Jonas. Stai și mănâncă. O sa ai timp suficient, îl tot sfătuia ea.
Dar el nu și nu și iar nu. Și așa a venit sa mă trezească pe mine. Și așa am ajuns la momentul în care mergeam amândoi spre biserica și eram și asortați. Amândoi purtam albastru. Și chiar dacă mie nu îmi place griul, pe Jonas chiar stătea bine și îl făcea sa para așa de matur și de puternic și de manierat și de frumos. Era minunat. (și Jonas și senzația pe care mi-a dădea apropierea lui. Și aveam emoții și îmi bătea tare inima, dar nu era nici un fluture pe acolo).
Am ajuns la adunare și el a plecat spre partea bărbaților și eu la femei. M-am așezat pe banca și puteam sa îi simt privirea, dar m-am hotărât ca în aceasta duminica mă voi concentra mai mult. Aveam nevoie sa cresc spiritual. Pentru mine acest lucru era important. Doream sa îl slujesc pe Dumnezeu și doream ca următoarea vara sa mă botez. Așa ca trebuia sa fiu atenta la predica și sa mă implic activ în cântare și rugăciune. Am cântat câteva cântări și ne-am rugat. Și când am închis ochii și am început sa mă rog, m-am simțit inundata de pace și de recunoștință și am început sa îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate. Pentru Jonas. Pentru mama, tata și James. Pentru sănătate. Pentru frați și surori. Pentru ca eram în acel loc. Pentru ca m-am născut intr-o familie de credincioși. Pentru bucuria și partasia de la adunare. Și încă pentru multe alte lucruri. Apoi mi-am cerut iertare pentru tot ce am greșit și l-am rugat sa mă ajute sa îl slujesc pe El. Și sa călăuzească relația mea cu Jonas după voia Lui. Deși îl iubeam pe Jonas, pentru mine era mai important sa Îl slujesc pe Dumnezeu.
Și am ascultat predica. Ni s-a vorbit despre curăția sufletească, despre pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere și despre sfârșitul minunat al unei vieți trăite cu Dumnezeu. În acel moment, m-am rugat în gând: Doamne, ajuta-ma. Știu ca sunt slabă, dar vreau sa te slujesc pe Tine. Vreau sa te urmez toată viața mea.
Și apoi i-am întâlnit privirea lui Jonas. Sunt sigură că și el se ruga încet aceeași rugăciune.
După adunare am mers la masa la părinții lui. Și am avut de mâncat o mulțime. Întâi un aperitiv foarte bogat (seamănă cu cel de la media) , apoi ciorba à la grec, crochete de pește și cușcuș și la desert Tiramisu și niște cornulețe cu nucă pe care le-am apreciat foarte mult.
În timpul mesei, discuția a fost lejera pana in momentul în care trebuia sa răspund mamei lui Jonas și eu eram cu gura plina de mâncare. Am încercat sa mestec mai repede, dar fără nici un efect. Mă temeam ca acuma mă înec și apoi o sa fiu intr-o postura jenantă. Dar i-am întâlnit privirea lui Jonas și , cum voiam sa fac impresie buna "socrilor", am reușit sa mă adun și sa răspund civilizat și chiar frumos. După masă, am ajutat la strânsul acesteia. În timp ce mamele noastre spălau vasele, am ieșit amândoi pe balansoar și ne leganam încetișor. Și m-am gândit la cât de multe lucruri s-au întâmplat în aceasta săptămână. Mi se părea ca e mai plina de evenimente decât ani întregi de dinainte. Era așa de ciudat sa simt ca eu chiar traiam fiecare clipă și mă bucuram de ele.
Cam de atunci a început partea mai frumoasa a vieții pentru mine și Jonas. Amândoi eram hotărâți sa ne apropiem de Dumnezeu și unul de altul. Era frumos sa simțim pacea lui Dumnezeu.
După ce am ajuns acasă, am preluat eu inițiativa și i-am scris un mesaj:
Noapte bună! A fost minunat la tine acasă. Și părinții tai sunt drăguți. Ai grija de tine și sa visezi frumos.
Răspunsul a sosit imediat:
Mulțumesc. Noapte bună și tie Ruth. Și părinții tai și tu sunteți minunați. Sa visezi frumos și poate întâlnești și pe mine în visele tale pentru ca ești prezenta mereu în ale mele.
Cum as fi putut sa nu fiu impresionată? Tocmai mă făcuse drăguță și mi'a zis ca mă visează. Era atât de copleșitor acest sentiment încât am început sa mă rog și apoi am citit din Biblie. În fiecare seara citeam măcar puțin.
Apoi m-am pus la somn și chiar l-am întâlnit pe Jonas în vis.

Dar visul urmează în capitolul următor.
Noapte bună / O zi frumoasa/ o seara minunata tuturor.

Istoria Unei Iubiri De-o ViațăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum