Istoria Unei Iubiri De-o Viață

15. Cum poti sa te vindeci de durere?

Jonas a revenit in acea seara, dar eu dormeam dusa. Probabil era efectul medicamentelor si al calmantelor. Mi-a parut rau pentru ca nu am vorbit cu Jonas in acea seara, dar de aceea am profitat de amabilitatea lui toata perioada cat am avut gipsul la picior.

Si partea cea mai frumoasa era faptul ca, fiind baiat si eu avand un aer de fiinta fragila, simtea nevoia sa ma protejeze si statea cu mine tot timpul. Era minunat si ma facea sa ma simt speciala si pentru acest lucru il admiram enorm. Imi placea faptul ca a ales sa stea cu mine, chiar daca eram cam imobila si ca nu a fugit speriat de accident.

Si mai imi placea si faptul ca a gasit o metoda ca sa ne putem plimba: un scaun cu rotile si pe care il manevra cu toata indemanarea. Am fost putin uimita de aceasta constatare, asa ca am facut un lucru foarte normal, l-am intrebat unde a dobandit o asemenea indemanare la manuirea caruciorului.

Si mi-a raspuns, dar era un raspuns neasteptat si care m-a facut sa vreau sa il iau in brate si sa ii alung durerea pe care am scoas-o la suprafata din curiozitatea mea excesiva.

- Am invatat acest lucru cu ceva timp in urma....... sora mea, Joyce, avea 15 ani cand a avut un accident, la fel ca si tine, dar mult mai grav. A ramas paralizata si nu mai putea sa mearga deloc. Si in plus, dupa un an am aflat ca avea o tumoare pe creier si a avut trei operatii, dar nu a supravietuit. In acel an am invatat cum sa manuiesc atat de bine caruciorul, imi zambeste el, dar era un  zambet infinit de trist si puteam sa ii simt nostalgia din voce.

- Oh, Imi pare rau...... am spus, dar am simtit imediat ca nu asta dorea sa auda.

Asa ca l-am privit adanc in ochii lui verzi si tristi si speram sa iteleaga ceea ce nu puteam rosti. Dupa cateva momente, l-am rugat sa imi povesteasca despre ea. Despre cum era sora lui inainte de acel accident, despre amintirile lor comune si despre cum se simteau ei doi impreuna.

A inceput sa imi povesteasca si era asemeni unui paraias, pe masura ce povestea se insufletea si vocea lui crestea in tarie.

A inceput sa povesteasca cu o voce stinsa, inceata si pe un ton neutru, dar aproape imediat a inceput sa se insufleteasca si puteam sa ii simt bucuria amintirii din voce. M-am lasat purtata de cuvintele lui si am ajuns sa cunosc o persoana minunata, altruista si iubitoare pe care Dumnezeu le-a imprumutat-o pentru putina vreme parintilor lui Jonas, iar apoi a luat-o la El.

- Joyce era cu doar un an si jumatate mai mare decat mine. Încă de mici am fost foarte apropiați si între noi nu existau acele certuri mereu prezente intre frati si surori. Noi doi eram o echipa si ea ma ajuta mereu. Era o persoana altruista, iubitoare si minunata, care Il iubea pe Dumnezeu si care visa sa devina medic si sa plece ca misionara undeva. Nu stiu de ce Dumnezeu a hotarat altfel, dar aleg sa cred ca asa e mai bine pentru ea. Cred ca acum ea e acolo sus in cer cu Dumnezeu si ingerii. Si ca acolo a scapat de orice urma a acelui accident.

Multa vreme dupa accident a fost trista si posomorata si puteam sa vad ca se lupta din greu sa fie optimista si increzatoare. Dupa multa rugaciune a si reusit acest lucru si puteam sa vad foarte clar pe fata ei si, mai ales, in viata ei pacea lui Dumnezu care "întrece orice pricepere". A invatat sa fIe multumita si am vazut, dupa ce a aflat de faptul ca avea o tumoare care era imposibil omeneste sa fie extirpata, cum s-a maturizat spiritual dintr-o data. Puteam sa vad in ea o stralucire nefireasca si minunata si am stiut atunci ca ea nu va mai fi pe acest pamant. Mi se parea asemeni unui inger cand ne incuraja pe noi desi cea bolnava era ea, se gandea la noi si ne-a rugat sa nu ne suparam sau sa ne revoltam impotriva lui Dumnezeu pentru ca asa a hotarat in viata ei.

Dar eu eram furios si irascibil si nu doream sa ma impac cu moartea ei. Dar dupa atat de multa vreme cred ca am reusit deoarece m-am impacat cu Dumnezeu si acum viata mea e mai frumoasa. Si, in plus, Dumnezeu mi te-a daruit pe tine. In multe privinte semanati voi doua si imi place. Atunci cand sunt cu tine le am in minte pe cele doua fete speciale din viata mea.

Cumva in acest timp in care el povestea am ajuns in bratele lui si il strangeam atat de tare incat simteam ca ma dor bratele. Si el imi raspundea cu o forta mult mai mare.

- Hey. Ma strivesti! am ras eu in timp ce stateam amandoi imbratisati.

Cred ca era o ocazie perfecta pentru un sarut, dar nu am profitat nici eu si nici Jonas. Ma simteam bine sa pot sa arunc o privire in sufletul lui in acest mod si mai ales, sa stau la el in brate. Pana la urma, plimbarea noastra, in care trebuia sa ne plimbam si sa povestim, aproape ca a ajuns o plimbare inlacrimata. Dar Jonas, tot gentleman, ca de obicei, a salvat situatia. asa ca am avut, de fapt , o plimbare minunata si plina de rasete deoarece Jonas a povestit multe intamplari amuzante cu el si Joyce.

In acea seara, cand am ajuns acasa si trebuia sa ne despartim, Jonas mi-a spus incet:

- Multumesc. M-ai invatat cum sa vorbesc despre Joyce fara sa plang si mi-a placut mult plimbarea. Ne vedem maine dimineata. Vin sa te duc la scoala.

-Eu trebuie sa iti multumesc. Ai fost langa mine la spital si m-ai scos la plimbare. Si m-ai ajutat cand mama si James si-au pierdut capul. Si mi-ai aratat o alta fata a ta. Una plina de sensibilitate si credinta ta. Deci eu iti multumesc. Si abia astept sa ne vedem maine. A fost minunat, îi raspund eu si chiar asa simt.

Dar incerc sa ma abtin de la alte chestii pe care as putea sa i le spun si care l-ar pune (si pe mine) intr-o situatie jenanata. Poate ca ma simteam atrasa de Jonas si imi placea sa fiu cu el, dar era mult prea devreme. Si nu stiam o multime de alte lucruri despre el. Si nici nu aveam experienta in domeniul relatiilor cu baietii.

Dar era un sentiment frumos sa stiu ca ii placea sa fie impreuna cu mine si ne simteam bine.

Cred ca scopul vietii noastre e sa atingem fericirea, dar aceasta nu poate fi atinsa decat printr-o relatie stransa cu Dumnezeu si iubind profund si din toata inima.

Dragilor, se pare ca am reusit sa scriu mai repede decat credeam, asta multumita lui dirigu'. o sa incerc sa mai postez , dar nu stiu cand.

O zi frumoasa!