Istoria Unei Iubiri De-o Viață

prolog/introducere

Atenție!  Cartea nu este editată.  Scuze pentru greșeli și mulțumesc pentru înțelegere

Era o seara frumoasa de vara târzie. Ca de obicei, visam cu ochii deschiși în timp ca mă plimbam încetișor pe alee. Încercam din plin sa mă bucur de ultimele zile de vacanță. Urma sa încep ultimul an de liceu și eram cam speriată. De felul meu sunt timidă, așa ca nu prea am avut de-a face cu băieții. Am un frate, dar el nu prea se pune e la socoteală pentru ca doar ne ciondănim și tachinăm reciproc, deci nu mare lucru. Nu aveam nici o idee ca aceasta urma sa fie toamna care mă va schimba pentru totdeauna.
Credeam ca e tare greu să crești și sa te schimbi. Nu știam prea bine ce as fi vrut sa fac cu viața mea deci probabil mă gândeam și la acest aspect. E greu sa îți aduci aminte atâtea elemente nesemnificative. Cert e ca eram cu mintea aiurea și am căzut drept în nas ca orice aiurită care visează cu ochii deschiși și mai se și plimbă pe deasupra. Încercam să mă ridic de pe jos și să mă adun când am auzit o voce masculină cu un timbru îngrijorat:
-Ați pățit ceva?
Mă uitat la el uimită și știu ca mi s-a părut drăguț. Dar când am privit în ochii lui am uitat de toate și de tot.
Iar drăguțul și amabilul băiat se uita la mine și probabil se gândea ca nu sunt prea bine și ca eu probabil am pățit ceva de aveam privirea așa pierdută. Așa ca am tras aer în piept și am urlat în sinea mea:"Aduna-te! Pe lângă ca te-ai făcut de râs cu visatul tău, acum te pierzi în ochii unui băiat. Vai de capul tău! "
Dar băiatul doar stătea și se uita la mine, apoi m-a ajutat sa mă ridic de jos. Fiind politicoasa i-am spus:
- Mulțumesc frumos!
Apoi am pornit mai departe furioasă că am reușit să mă împiedic din nou ca o visătoare aiurită ce sunt.
Aceasta a fost prima dată când l-am văzut și în anii care au urmat ne-am amuzat de multe ori de aceasta prima dată.
Habar nu aveam ca acesta va fi omul pe care sa îl iubesc toată viața. Nu știam ce înseamnă dragostea și cum e să iubești pe cineva mai mult decât viața.
Aceasta este povestea lui Ruth și a lui Jonas. E povestea unei iubiri care durează o viață și pentru care nu exista sfârșit. E o poveste despre iubire și pierdere, despre sacrificiu și durerea omniprezentă în fiecare clipă din viețile noastre.
Sper ca prin aceasta poveste sa înțelegeți cât de fragila și prețioasă e dragostea, nu doar între soț și soție, ci intre orice doua persoane.
Dragostea e ceea ce ne definește ca oameni și fără ea murim. Poate ca nu fizic , dar sigur la nivel sufletesc. Sa iubim și sa fim iubiți este o mare fericire de aceea ne petrecem toată viața făcând acest lucru. Sper ca știți prețui dragostea pentru ca deși e mai tare decât moartea e și fragila și poate fi distrusă de nepăsare și indiferență.