Istoria Unei Iubiri De-o Viață

8. În sfârșit a sosit plimbarea

Dimineață m-am trezit zâmbind și am deschis ochii încet parcă dorind sa mai zăbovesc puțin în pat. Dar aproape imediat mi-a clipit beculetul din cap și mi-am amintit motivul pentru care zâmbeam. Azi era ziua cea mare. Urma sa ies la plimbare cu Jonas și abia așteptam asta. După aceasta revelație, nu mai simțeam nevoia sa dorm, așa ca am sărit repede din pat și am alergat la duș. Aveam un spumant de baie cu aroma de portocale și merișoare și bineînțeles ca l-am folosit. Apoi m-am îmbrăcat și am fugit la masă. Mama a fost surprinsă sa mă vadă așa de repede trează și chiar a menționat ca se bucura ca astăzi nu o sa mai întârzii.
I-am zâmbit și am mers sa mă spăl pe dinți, iar apoi am pornit în goana spre școală.
Am fost surprinsă sa descopăr ca am ajuns cu mai mult de jumătate de oră mai repede. Eram puțin transpirata. De fapt, puțin mai mult, dar măcar am ajuns repede. Cum nu știam ce sa fac pentru ca eu de obicei ajungeam târziu la școală, m-am apucat, din nou, de visat. Am mai spus ca era activitatea mea preferată și nu îmi solicita prea mare efort. Doar ca era dificil sa nu nimeresc în stâlpi și sa nu mă împiedic. Și la asta nu mă descurcam prea bine. Dar tot îmi place sa visez.
Și în visul meu mă vedeam deja după școală. Eram acasă și tocmai terminasem treaba și apare Jonas. Eu mă duc sa mă aranjez în timp ce mama îl primește înăuntru. Și lui îi place de mama și mănâncă răbdător toate prăjiturile și îi face complimente. Iar ea spune câte drăguț e. Și apoi mergem la plimbare. Yuuuuupii.
Parcă zburam în timp ce parca vedeam cum eu și Jonas ne plimbăm pe malul unei ape și .....
- Neata, visatoareo! Ce mai faci? mă întreabă Jonas.
Prinsa din nou în flagrant direct, roșesc și îi spun:
- Neata! Cred ca te-ai dat seama și singur. Visez și mă gândesc.
- Oare la ce cugeta frumoasa adormită în această dimineață? mă tachinează el.
Fiind bine dispusă, intru și eu în joc și îi spun:
- Se gândește la prințul fermecat și la cat de greu trec cei 100 de ani pana se întâlnesc.
Începe sa râdă și apoi mă întreabă brusc serios:
- Cum rămâne cu plimbarea? Eu sunt liber toată seara aceasta.
- Am uitat sa îți spun. Asta pentru ca sunt foarte bucuroasă. Îi răspund eu.
- Deci vii? Ce bine, spune el ușurat și își reia zâmbetul de mare cuceritor.
- Da, vin. Și abia aștept. Dar tu nu trebuie să știi ăsta pentru ca s-a putea sa te ingamfi și asta nu e bine, îi spun eu și îi fac cu ochiul.
- Ok. Atunci ne vedem după ore sa te conduc, îmi spune el în timp ce clopotelul răsună cu putere.
- În nici un caz. Ne vedem diseară la 6, îi spun eu. Trebuie sa am timp sa mă transform în Cenusareasa.
- Offf. Mă gândeam eu ca e prea mult sa vii la plimbare și sa te și conduc acasă.
- Atunci ne vedem diseară la 6, arunca el peste umăr în timp ce ne grăbim fiecare spre clasa lui.
La ore nu încetez sa fiu aeriană, dar spre norocul meu nu mă pune nimeni sa răspund. Deci am scăpat ușor deși mă uitam la ceas din minut în minut și mi se părea ca timpul se târăște cu incetineala doar sa îmi facă mie în ciudă.
După o veșnicie (adică aproximativ 5 ore), mă grăbesc spre casă ca și cum as putea recupera timpul pierdut la școală. Cred ca nu am prea multe scopuri în viața, dar știu sigur ca vreau sa ajung în cer. Și pana atunci, dacă se poate, sa iubesc și sa fiu iubită. Sa mă căsătoresc și sa am copiii. Și sa trăiesc o viață de credință.
Poate ca nu eram eu cea mai cuminte, dar îmi doream sa ajung în cer. Și aceasta este singura cale sigură.
Deci, mergeam grăbită spre casă și mă gândeam cum ar trebui sa mă îmbrac. Nu voiam sa fiu prea elegantă, dar nici prea comodă, adică sa mă îmbrac cu haine urâte, dar confortabile .
Am ajuns acasă și primul lucru, am mâncat. Apoi am curat de pe masa și am mers sa îmi caut haine. Mai aveam încă patru ore și totuși simțeam ca trebuie sa mă grăbesc. Așa ca mi-am căutat haine și după o ora de străduinte, m-am hotărât sa îmi iau o fusta simplă, ușor evazata care sa îmi permită sa fac pași mai mari, nu doar de furnică. Mi-am luat și o bluza mai subțire care se asorta cu fusta (normal, pentru ca fusta era neagra) și un batic. Apoi l-am aranjat frumos, l-am călcat, dar tot mai aveam doua ore de așteptat. M-am hotărât sa îmi fac niște teme, dar am adormit fără sa îmi dau seama. Probabil graba de azi dimineață era vinovată. Deci dormeam dulce, când tresar la auzul ușii de la intrare. Oare cine a venit? mă întrebam. Abia când am văzut ceasul am început sa intru în panică. Era 6 fără doua minute.
Am sărit urgent de la birou și mi-am tras repede hainele pe mine. An intrat la baie sa mă spăl pe față și pe dinți. Apoi am mers sa îl văd pe Jonas.
Și am avut un puternic deja-vu. Jonas era exact ca un visul meu de azi dimineață. Ce băiat!!!!!
L-am salutat și el a zis:
- Mulțumesc pentru ospitalitate, doamna Morgan, dar am vrea sa plecam pentru ca nu cumva sa întârziem.
- Cu mare plăcere, spune mama și noi doi zburam pe ușa.
Odată ajunși în fata porții, îi facem cu mâna mamei și plecam.
Parcă eram doi străini care nu vorbeam aceeași limbă. Niciunul nu zicea nimic. Și stăteam pur și simplu și mă simțeam bine. Oare e posibil ăsta?
Se pare ca da.
Am mers sa ne plimbăm pe malul micului rău care trecea prin orășel și mi se părea ca niciodată nu a fost așa de frumos (râul, clar😊).
Apoi am început sa vorbim și parcă eram prieteni de când lumea. Cuvintele pur și simplu se rostogoleau de pe buzele noastre și ascultam cu atenție. Mă simțeam de parcă mi-am găsit cel mai bun prieten. Bine, nu vorbeam chiar despre orice, dar important e ca m-am simțit bine în timp ce ne plimbăm amândoi. Și nu știu cum am ajuns sa îi spun lui Jonas cât de romantica sunt eu. Și cât de mult as vrea sa merg la plimbare sub clar de lună și sa mă uit la stele.
Și el mi-a spus ca intr-o zi o sa găsesc persoana potrivita care o sa îmi îndeplinească toate dorințele. Și parcă îmi doream sa fie el acea persoană.
Și pur și simplu a fost minunat, dar era deja târziu și trebuia sa plecam spre casă. Și nu ne dădeam duși niciunul.
Pana la urma am început sa alergam amândoi pentru ca nu doream sa mă aleg cu o noua restricție.
Când am ajuns la poartă, Jonas m-a rugat sa mai îi spun o cifră din numărul meu de telefon. Și bineînțeles ca am făcut pe misterioasa și i-am spus ca testul e încă în desfășurare și nu are voie sa trișeze. Iar el a râs și mi-a urat noapte bună, apoi a plecat.
I-am spus și eu noapte buna și am intrat în casă. Am salutat-o pe mama, apoi am mers în camera mea. Eram bucuroasă, dar și ușor nostalgica. Nu prea înțelegeam ce e cu mine.
Am început sa mă rog și apoi am citit din Biblie și m-am pus la somn. Urma o alta zi de școală, dar știam ca totul va fi bine atâta timp cât eram sub protecția lui Dumnezeu.