Brusc m-am trezit înapoi în cabana de unde plecasem si mi-am dat seama ca fusese un vis.
-Buna dimineata!îmi spune ciudatul care ma ținea închisă în pădurea asta.
Nu i-am raspuns,nu stiam ce vrea de la mine si nici nu vroiam sa aflu.Speram sa se termine totul cat mai repede.
-Parca ti-am spus sa nu încerci sa fugi!îmi spune el si eu îmi amintisem ca nu fusese un vis,trăisem totul pe pielea mea.
-Cine este acea persoana care se afla în pădure?Ce i-ai facut???il întreb eu,uitând ca eram pe mâinile lui si oricand ma putea ucide.
-Eu nu i-am facut nimic!În fiecare seara sta acolo la aceeasi oră!În caz ca vrei sa-ti faci prieteni noi!îmi spune iar apoi începe sa rada.
-Lasa-ma sa plec odată,de ce îmi faci asta?ii spun eu izbucnind in lacrimi.
Nu mi-a spus nimic doar privea în jos,la un moment dat sa ridicat si sa îndreptat spre usa,a luat cheile de pe masa si a iesit lăsând usa deschisă la perete de parca invitandu-ma sa plec.
Am iesit la 2 minute după ce el iesise afara si l-am zărit pe veranda casei,ma astepta.
-Când ajungi la banca din mijlocul pădurii,întoarcete si fă 17 pasi înapoi.În stânga vei zarii o poteca printre tufișuri,mergi pe acolo si nu te abate din drum.Vei ajunge acasă!mi-a spus apoi a intrat în casa.
Am plecat usor catre pădure privind din când in când in spate sa vad daca ma urmareste.
