Îmi aduceam aminte de mama,de tata,de Carl.
Hei Sofi probabil ca m-a asteptat îngrijorată!îmi spun eu si scot telefonul sa o sun.
-Hei Sofi,scuze ca nu am mai trecut pe la tine dar sa ivit ceva!ii spun eu
-Cine esti?ma intreaba ea
-Sofi ce tot spui?Sunt Lary!!
-Ce i-ai facut Lary-ei????îmi urla ea în telefon
-Sofi ce ai?Sunt eu Lary,trebuia sa trec pe la tine ieri iti mai aduci aminte?ii spun eu
-Unde e ea?Ce i-ai facut nenorocitule?
-Sofi esti bine?
Oare despre ce vorbea fata asta?Chiar a luat-o razna toata lumea?
-Nu nu este posibil!!!!mi-a strigat în telefon iar apoi a inceput sa plângă isteric ca mai apoi sa îmi închidă.
Nu am încercat sa o sun a doua oară,dar totusi curiozitatea ma omora.Nu stiam ce se întâmplase.
Am zărit ca ceasul se făcuse 14:23 si imediat vocea a inceput sa îmi vorbească.
-Ascunde-te!!!
De ce?De cine?Si unde dracu' sa ma ascund!!! Totusi de frica am facut ce mii sa spus,am fugit în spatele casei si am zărit o fântână,m-am pitit în spatele acesteia si nu am scos nici un cuvant.
În momentul următor am auzit o sumedenie de voci, plângeau,radeau,vorbeau,printre ele am auzit si voci de copii dar una dintre voci mi-a atras atentia,ma striga.
-Lary!îmi părea cunoscuta
-1,2,3,1,2,3 te gasesc!striga din nou la mine
Nu am scos nici măcar un cuvant.Stiam ca ma cauta pe mine,nu am îndrăznit nici măcar sa trag cu ochiul sa vad cine ma striga.
-Lary iti vad piciorul!!!
M-am uitat la picioarele mele si ma ascunsesem perfect,ma vedeam mai mult de jumate.
-Fugi in casa!!!strigă vocea din capul meu la mine.
