-Esti bine?ma intreaba el intinzandu-mi încă o dată mâna.
-Ti se pare ca sunt bine?Tocmai ce am fost izbita de toți pereții!!ii spun eu ridicandu-ma singura.
-Haide ca ai scăpat în această seară,mâine va trebuii sa o iei de la capăt!îmi spune el dând sa plece.
-Stai unde te duci?il întreb eu
-Nu pot sa stau aici,mai am multe de făcut!îmi spune el si pleacă
Dar eu nu voi reusii de una singură mi-am spus si am inceput sa plâng.Toata seara nu am inchis un ochi de teamă.Am realizat ca se făcuse zi doar când m-am uitat la ceas.Era ora 15:27 iar eu trebuia sa ma pun în miscare pana la lăsarea serii...
Am plecat în căutarea unor usi care trebuia sa le deschid.Hotarasem sa deschid doar o usa neagră.Prima care mi-a iesit în cale am deschis-o.
Înăuntru era un băiat în cărucior cu rotile,avea în mâna o lamă de cutit si isi tăia picioarele chiar în fața mea.M-a observat si el si se îndrepta acum usor spre mine.
Am decis sa caut o altă usă dar de data asta albă.Cred ca pot sa fac față la noapte unui tip in cărucior cu rotile.
Găsisem si usa care o cautam si am si deschis-o dar nu am apucat sa intru,în spatele meu se afla un grup de persoane,au inceput sa vorbească cu mine iar eu nu înțelegeam nimic.Toți vorbeau unul peste altul asa ca am rămas blocată uitându-ma la toate aceste persoane.
Dintr-o data toate aceste persoane se transformasera in cosmarul vieții mele,se transformasera atât fizic cât si vocal....de parca ceva sau cineva ii mutilase.Am tipat cat am putut de tare,toți se îndreptau spre mine,acum eram pierdută.
-Intră pe usa albă acum!!!!i-am recunoscut vocea,era ciudatul.
Il cautam cu privirea,nu puteam sa il las singur,erau prea mulți iar el era singur.L-am vazut fracțiune de secunda fugind spre mine,m-a împins în camera albă si a inchis usa.Dar el rămăsese afară.I-am auzit glasul care acum urla ca din gură de sarpe de durere.M-am repezit pe usă dar se blocase,pur si simplu refuza sa se deschidă.
