Nu stiam cum sa reactionez si ce sa fac mai departe.Oricat cautasem nu il gasisem pe EL,mai aveam atatea intrebari la care nu gasisem raspuns.Cazusem pe ganduri pana ceva mi-a captat atentia,rasetele veneau de peste tot si se izbeau de ureche urechile mele.Parca cineva se amuza copios pe seama mea.
Asa ca am luat-o usor coborand scarile,dar nu uitasem,etajul 4,aici trebuia sa ma intorc.Pierdusem notiunea timpului asa ca m-am uitat la ceas,indica ora 17:38,mai aveam putin si intunericul se instala,asa ca am profitat de putinul timp ramas si am iesit in gradina casei.
Afară parca era alta lume iar in casa totul era doar un cosmar care nu se mai termina.M-am asezat langa fantana care odata a avut grija sa ma ascunda de toate acele suflete si am depanat amintiri.
Imi aminteam de tata cum ma ducea la scoala iar apoi fugea repede la munca,cand ne intorceam acasa amandoi, mama ne astepta cu cele mai bune briose calde,le pute-ai simti de la 5 case departare,erau specialitatea ei.Mi-as fii dorit sa-mi cunosc adevaratii parintii,as avea atatea intrebari sa le pun,nu inteleg de ce ei nu au fost aici in casa,de ce nu m-au vrut nici macar in ultimul moment!?!?Am avut langa mine doar straini care mai devreme sau mai tarziu mi-au fost alaturi.
As vrea sa ii intreb de ce nu m-au lasat sa moara,de ce au preferat sa ma vanda Diavolului!?Oare mai am vre-un fratior sau o surioara mai mare!?Sunt curioasa cum arata mama,daca seaman cu ea macar la ochi sau la par.Ma macina gandurile astea.
M-am ridicat de langa fantana si am intins mainile sa iau putin apa pentru a-mi potolii setea,apa era numai buna,usor rece.Apoi mi-am privit reflexia cateva clipe si atunci luasem o decizie.
Poate EL asteapta ca eu sa ii ofer sufletul pe tava,poate a vrut sa ma distruga doar pentru a ajunge la capătul puterilor si a ma sinucide.Am privit putin inapoi in trecut si nu mai aveam nimic din ce avusesem doar rani adanci in suflet si era mai rau decat orice rana fizica.
Nu aveam nimic de pierdut si chiar imi doream sa fac asta,doar asa puteam sa scap de acest cosmar.
M-am uitat inca odata la reflexia mea:
-Ne vedem in curand,voi venii in iadu-l tau si te voi distruge asa cum tu m-ai distrus pe mine,asteapta-ma si pregateste-te!am spus eu cu voce tare sperand ca EL sa ma auda.
Asta era,m-am urcat pe marginea fantanii si am inchis ochii ascultand vocea naturii,pasarile cantau parca mai frumos ca niciodata,vantul incepuse sa bata tare,apoi am mai privit doar odata in jurul meu,copacii,culorile,cerul,casa.
