Nu am indraznit nici macar sa ma misc pana nu am simtit cum stransoarea devine lejera.
-De cate ori va mai trebui sa te salvez pana o sa te inveti minte?
Mi-am intors privirea si era ciudatul.
-Cum este posibil?Am auzit toate acele urlete de durere care te sfasiau!i-am spus eu sarindu-i in brate,bucuroasa sa il vad
-Pai se pare ca ai gresit!Urletele auzite de tine nu erau ale mele!mi-a spus el zambindu-mi
-Unde sunt batrana si nepotul ei?l-am intrebat eu
A ridicat mana si mi-a aratat...langa masa unde mancasem zacea batrana,era o imagine de nedescris,jumatate din craniul acesteia era zdrobit iar maruntaiele ii atarnau pe jos intr-o balta de sange.
Am tasnit pe usa afară si am vomitat.
-Haide grabeste-te!Ne intoarcem sa terminam ce ai inceput!mi-a spus ciudatul foarte linistit.
Nu am scos un cuvant si am facut ce mi-a spus.De 2 ore mergeam prin intuneric asa ca am rupt tacerea.
-Casa nu parea asa departe cand am plecat!
-Acum este!mi-a raspuns ciudatul
-Stai putin,unde ma duci?si m-am oprit brusc
-Te duc exact de unde ai plecat!mi-a raspuns el puternic prinzandu-ma de mana
-Lasa-ma in pace!am urlat la el zbatandu-ma sa scap
-Vrei sa te intorci in casa sau nu?m-a intrebat el privindu-ma profund in ochi
-Da dar casa nu este intr-acolo,am fost atenta la un detaliu inainte sa plec iar eu am mers aproape 26 de minute pana am ajuns la casa batranei,noi mergem de 2 ore si nimic!
-Mai avem doar cativa pasi,casa este la 200 de metri dupa copacul acela!si mi-a aratat un copac imens,impunator,cu radacini foarte mari,coroana ii era plina de flori albastre dar eu,nu imi aminteam sa fi vazut acest copac inainte si era aproape imposibil sa nu il vezi.
-Casa ar trebui sa se vada de aici si nu imi amintesc sa fi vazut acest copac inainte!i-am spus eu sigura de mine.
-Singurul lucru care nu il stie nimeni este ca aceasta casa isi schimba locul ori de cate ori o desteapta ca tine se gandeste sa fuga din ea!mi-a spus el iar eu ma simteam ca in filmele cu prosti.
-Da cum sa nu,diavoli,fantome,suflete,case care se plimba!i-am spus eu razand intorcandu-ma catre el dar tot ce vedeam acum era o balta mare de sange si dârele care acesta le lasa-se.Urmele de sange duceau pana dincolo de acel copac pe care ciudatul mi-l aratase.Ceea ce inseamna ca trebuia sa fi trecut chiar prin fata mea.Speram doar sa nu fie sangele ciudatului,era singura persoana care parea ca vrea sa ma ajute.Asa ca m-am luat usor dupa urme si am inaintat,trecusem si de copac si realizasem ca ciudatul avusese dreptate.Casa era chiar in fata mea.
