-Ridica-te!!!îmi sopti din nou acea voce
Deja începeam sa ma obisnuiesc cu aceasta voce,îmi părea familiară.M-am ridicat iar pasărea a zburat din nou pe o creanga si a inceput sa cânte.
M-am îndreptat catre casa usor,mi-au trecut fel si fel de gânduri si amintiri prin minte si fara sa-mi dau seama in secunda doi eram în fața casei.
-Nu intra in casa,orice ai face nu te întoarce în casa asta!îmi răsuna vocea
Dar ce are casa asta?Hei am petrecut 2 săptămâni linistite în casa asta,am mai facut 2 pasi si vocea începea sa-mi urle în cap.
-Ei se vor întoarce după tine,pleacă!
Dar cine sunt ei?Si cine e vocea asta?Incep sa cred ca de la moartea tatei medicii aveau dreptate,innebunisem.Vedeam lucruri ireale,auzeam voci.
Ceva m-a facut sa ma incred in vocea asta asa ca mi-am amintit de Sofi,nu mai vorbisem cu ea de foarte mult timp asa ca am sunat-o.
-Hei Sofi!Ma gândeam sa trec pe la tine esti acasa?ii spun eu
-Sigur ca da!Abea astept sa te vad am atatea sa iti povestesc!îmi spuse ea nerăbdătoare.
Asa ca încet si cu pasi mici am plecat usor catre casa ei,nu locuia departe.
Ajunsesem în fața casei ei mai aveam de trecut strada asa ca am luat-o din loc,o frână bruscă si un scartait de roți m-au facut sa tresar.M-am uitat în stânga mea de unde provenea sunetul si am rămas încremenită.Duba aceea era in fața mea.
-Nu ii privi si pleaca,nu intra in casa doar pleacă!îmi spune din nou acea voce care parca încerca sa ma ajute.
Am trecut în fuga strada fara sa privesc înapoi si am trecut pe langa casa Sofiei fara sa ma opresc.
-Continua sa mergi,sunt in spatele tau!era de-a dreptul înfiorător
