Nimic nu ma mai lăsa rece,ma obișnuisem cu "dramele" din viața mea.Am plecat fara sa ma uit înapoi căutând sa traversez pădurea.Luasem un taxi pana la marginea padurii.
-Domnisoara esti sigura ca nu vrei sa te astept?îmi spuse soferul
-Nu multumesc!si am plecat grăbită uitandu-ma din când in când in spate,taxiu-l nu plecase probabil încă ma astepta,ii vedeam farurile aprinse.
Dar nu aveam de gand sa ma întorc,vroiam sa aflu ce se intampla cu viata mea de la un timp de vreme.
Sunetul râului ma trezit,cazusem pe gânduri.Am urmat sunetul si m-am vazut ajunsă langa râul de care vorbea batranica.
Era luna plina asa ca asta îmi usura munca,se făcuse 05:15 dimineata iar eu încă numaram la copaci asa cum mi se spuse-se.
1426,1427,1428 gata am ajuns dar unde e casa nu o vad?!?!Casa avea 1428 de camere asa ca nu ar trebuii sa fie greu de gasit zic eu.
Fiind atenta sa gasesc,casa cu privirea nu am realizat ca era chiar în stanga mea ascunsă după niste copaci imensi,dar asta nu era casa care o cautam eu.Era o căsuță mica cu 2 ferestre,imprejmuita de un gard foarte inalt din fier,iarba de pe langa gard parca era vie,imbracasera mai bine de jumătatea gardului ceea ce insemna ca,casa este de mult timp în acest loc si poate si nelocuiita ținând cont ca părea cam neîngrijită.
Eram obosită si nu mi-ar fi stricat un pui de somn,oricum mai tarziu urma sa o iau de la capăt in cautarea casei.
Am ajuns în fața casei si tot ce ma despărțea de ea era acest gard imens,nu reușeam nici măcar sa gasesc poarta prin toata iarba aia,asa ca am decis sa escaladez putin.Nu era deloc usor sa sari peste un gard de 4 ori cat mine,alunecam si abea daca reușeam sa înaintez,intr-o clipa de neatenție mana mea sa desprins de pe gard si am cazut.
Imediat cum m-am dezmeticit am auzit un grup de râsete care veneau de dincolo de gard,parca se amuzau pe seama mea.
