Capitolul 2

2.5K 190 19
                                    

Clopotelul a sunat si am inceput sa imi adun lucrurile. Pana cand am terminat, toata lumea plecase deja, cu exceptia lui Harry, care a ramas langa mine. M-am ridicat din scaun, incercand din greu sa nu ma intorc si sa-l intreb de ce este inca acolo, desi poate ar trebui sa imi peste de propriile treburi. In timp ce mergeam, am auzit pasi grei in spatele meu si stiam ca era el, dar am ales sa ignor asta. M-am uitat la Mrs.Behl sperand cumva sa observe intensitatea tulburarii mele fata de Harry, dar era ocupata aranjand niste fise.

Trebuie sa stiu ce face. Am devenit nervoasa; extrem de nervoasa, asa ca am intors capul ca si cum as privi pe fereastra, sa ma uit la el cu coada ochilui. Tatuajele sale si imaginea de baiat rau mi s-au parut fascinante, dar mai mult intimidante. Dupa ce am vazut ca ochii lui s-au blocat cu ai mei, m-am intors rapid, si practic am fugit afara din clasa.

Desigur ca holurile sunt deja goale, nu mai este nici un elev la vedere si nervii m-au acaparat. De ce ma urmareste? Ce vrea de la mine? Am marit pasul cand am auzit pasii sai puternici din nou, dar de data asta era chiar in saptele meu.

"Ce vrei?" Am intrebat direct si m-am intors spre el. Chiar si eu am fost surprinsa de tonul meu si el parea sa fie un pic speriat in timp ce a facut cativa pasi in spate, ca si cum nu avea nici o idee despre ce naiba se intampla.

"Ti-a cazut caietul..." Accentul lui gros a facut ecou prin holul gol in timp ce am suspinat usurata. M-am simtit un pic rau pentru ca am ridicat vocea la strain, si sper ca nu ma considera atat de autoritara.

"Oh," Am respirat usurata. "Multumesc." M-am intins sa apuc caietul din mana lui si cand am facut asta, varful degetelor mele le-au atins pe ale lui si pentru o fractiune de secunda, am simtit un sentiment ciudat; o scanteie? Nu. Electricitate? Nu. Nu stiam ce a fost, dar mi-a facut interiorul sa sara. Trebuie sa fi simtit si el asta, pentru ca odata ce degetele ni s-au atins, ochii lui s-au marit. In cateva secunda ochii sai de culoare verde deschis s-au transformat intr-o nunata de verde mai intunecata, facandu-ma sa ma indepartez imediat. 

"Multumesc..." Am repetat din nou.

"Ai spus deja asta." Mi-a amintit, avand o fata serioasa. Si-a lins coltul buzelor in timp ce si-a trecut mana prin parul semi-cret, degetele miscandu-se in saptele gatului in timp ce nu mai stia ce sa faca in continuare.

"Da..." A spus in monotonie si apoi s-a intors pe calcaie, plecand rapid pe hol, incheind conversatia mica.

"Ms.Core!" Vechiul meu profesor de stiinda, Mr.Lee, a strigat din sapate. M-am uitat la Harry cum se indeparta, intrebandu-ma de ce a plecat asa dintr-o data si de ce ma privea asa de ciudat. Poate este doar fata mea. "De ce nu esti in clasa?"

"Uh--nu stiu unde este..." Am mintit uitandu-ma prin hol.

"Aleevonne, asta nu este o scoala noua, e doar un nou semestru, ai uitat totul deja?" A zambit.

"Cred ca da." Am chicotit usor.

"Unde te duci?"

"La sport." I-am spus.

"Trebuie sa ma duc acolo oricum, te voi conduce." S-a oferit.

"Sigur." Am agreat.

Am mers spre sala de sport si el m-a intrebat cum a fost vancata de craciun. Mi-a spus ca si-a petrecut vacanta cu sotia si bunicii in Germania, pentru ca de acolo este el. Anul trecut el a fost profesorul meu preferat. Literalmente nu-i pasa de nimic, ca si cum ti-ai uita tema si el ar fi ceva de genul "o sa te revanesezi canva"...si asta este. Evident, nu e bine pentru un profesor sa faca asta si este oarecum neprofesional, dar elevii il iubesc si nu le pasa.

"Vrei sa te conduc inauntru?" S-a oferit. "Am sa-i spun lui Mr.Joseph ca ai fost cu mine." Ce ti-am spus? E cel mai bun.

"Da, multumesc."

Pain: Her (Harry Styles Fan Fiction)(Traducere)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum