Capitolul 15

748 75 10
                                    

"Nu iti amintesti de mine, dar, in anul intai te placeam." S-a uitat in alta parte nervos si nu m-am putut abtine, decat sa zambesc. Nu cred ca am zambit vreodata asa de tare in viata mea.

"Intr-adevar?" Mi-am infasurat mainile in jurul bratului sau, inca zambind si rosind. El si-a intors capul si obrajii lui erau atat de roz, era cel mai adorabil lucru din lume.

"Da, dar nu iti amintesti de mine." Mi-a amintit din nou.

"Dar o fac." Am mintit pe jumatate.

"Serios?" A intrebat, incrutandu-si sprancenele.

"Ei bine, oarecum. Stiu ca obisnuiai sa ai numele Edward si nu aveai toate aceste tatuaje si piercinguri." Mi-am retras mainile din jurul bratului sau, asezandu-le in poala mea si sperand ca nu se gandeste ca i-am urmarit viata.

"De unde stii?" Parea intr-un fel usurat.

"Alan mi-a spus..." Am spus in spatele unui zambet. Sunam copilareste, ca si cum imi era teama ca voi avea probleme.

"Ahh, acel om." A scuturat din cap razand, sprijinindu-se de banca. S-a uitat la mine, oferindu-mi cel mai cald zambet inainte sa imi prinda bratul si sa ma traga mai aproape de el. Eram umar la umar in timp ce el si-a incrutisat bratele.

"Inca mai vrei sa stii?"

"Da!" Am raspuns imediat.

"Bine uh-- eu-- da da, ma numeam Edward pentru ca nu-mi placea Harry."

"Cum asa?"

"Cand m-am mutat aici din Holmes Chapel toata lumea facea haz de numele meu. Ajunsese la punctul in care il uram atat de mult din cauza batjocorerilor si hartuirilor care ajunsese la mine. In plus, Harry e un nume ciudat aici, in America." a zambit. "Asa ca, i-am facut sa ma numeasca Edward, numele meu mijlociu, odata ce am intrat in liceu."

"Imi place Harry mai mult." Am spus, uitandu-ma in ochii lui.

"Cu timpul a inceput sa-mi placa din nou. Dar, oricum, te placeam -- foarte mult. Erai intodeauna in jurul echipei pentru ca erai cu Liam si--"

"Eram prieteni in primul an." Am clarificat.

"Corect, si Liam era deja protectiv cu tine din moment ce erati apropiati. Si deoarece Liam si cu mine eram prieteni buni nu am vrut sa te invit in oras, din moment ce te placea foarte mult.Dar inima mea tresarea de cate ori apareai la antrenamente si jocuri." A ras ca si cum si-a mintit o amintire veche. "Stateai acolo si ne incurajai, sareai in sus si bateai din palme cand dadeam un gol, tu erai prima persoana pe care o cautam si la care ma uitam in timpul jocurilor." S-a uitat la mine si zambetul pe care mi l-a dat mi-a facut inima sa sara peste o bataie.

Nu am putut crede, el de fapt ma placea?! De ce nu i-am acordat atentie? Am inceput sa ma simt oribil pentru ca nu am facut nici un efort sa il observ sau sa vorbesc cu el. Acum ca ma gandesc la asta, imi amintesc cum se uita la mine, si imi mai amintesc ca ma gandeam ca este un ciudat pentru ca face asta. Nu m-am putut abtine, doar sa ma gandesc cum ar fi fost daca eram impreuna cu Harry nu cu Liam.

"Ma simt oribil." I-am spus, uitandu-ma in jos.

"Nu o face!" A ras. "Nu e ca si cum ai fi spus da, daca te intrebam sa fi iubita mea, oricum."

"De unde stii?"

"Pentru ca iti placeau baietii rai, si Liam era un baiat rau."

"Asta nu este adevarat, Harry." Am clatinat din cap, incrutisandu-mi bratele, "cred ca imi placea atat de mult de Liam incat nu mai acordam prea multa atentie altcuiva. Cred ca ai putea spune ca...aveam ochi doar pentru el." Mi-am dat ochii peste cap si am luat o respiratie profunda, inhaland vantul rece.

Pain: Her (Harry Styles Fan Fiction)(Traducere)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum