Pain: Her (Harry Styles Fan Fiction)(Traducere)

Capitolul 6

Cine stia ca era asa? Poate ca am gresit, poate ca nu este un tip periculos si nu este 'o piaza rea.' Am continuat sa-mi spun. Pare cu adevarat sa ii pese de mine si modul in care bratele lui sunt infasurate in jurul corpului meu, ma face sa vreau sa raman asa pentru todeauna. Mi-a frecat spatele in timp ce isi odihnea barbia pe capul meu, lasandu-ma sa plang la pieptul lui.

Dar nu am putut face asta. Au trecut doar doua luni de cand eu si Liam ne-am despartit, si inca nu eram pe deplin vindecata, nu cred ca voi fi vreodata "vindecata complet" si nu eram gata sa fiu cu nimeni...nu inca, cel putin. Nu aveam de gand sa ma pun prin asta din nou. Deja il placeam pe Harry, chiar daca am continuat sa-mi spun sa nu o fac, si cu cat mai mult ma atinge si este in jurul meu, cu atat mai mult il vreau si ma simt slaba pentru ca il plac atat de usor. Il cunosc pe Harry doar de o saptaman si refuz sa ma atasez de el. Refuz sa imi destram puterea pentru un baiat. Stiu mai bine; sau cel putin asta e ceea ce credeam.

A inceput sa ma legene inainte si inapoi, in timp ce plangema la pieptul lui. Avea obrazul presat de capul meu si imi spunea sa 'las totul afara'. Am vrut sa ma trag, Doamne...am vrut sa ma trag departe, dar nu am putut. Nu am putut pentru ca imi placea asta...imi placea foarte mult. Imi placea cat de puternica era imbratisarea lui, imi placea cum m-a aparat de Liam.

Trebuie sa ma opresc din a gandi asa.

Mi-am desfacut bratele din jurul corpului sau si am facut un pas inapoi, dar am vrut sa ma intorc inapoi asa de rau.

"Mai bine?" A intrebat, cautand in ochii mei pentru vreun semn de stabilitate. Am lasat capul in jos si am inchis ochii, fara sa me deranjez sa imi sterg lacrimile de pe fata.

"Da." Am raspuns intr-o soapta.

"Tot ce ai spus acolo, era devarat?" Era evident ca incerca sa fie precaut si sa nu spuna ceva gresit.

"Desigur ca a fost," am rabufnit. Nu am vrut sa sun asa de dura, doar ca era o intrebare stupida, de ce as minti in legatura cu totul?

Si-a frecat stanjenit ceafa si maxilarul, evident, nestiind ce sa faca. N-am vrut sa-l fac sa se simta rau sau ceva, eram doar emotiva. M-am uitat la el si am observat o schimbare brusca. S-a schimbat de la ingrijorat la regret? Ca si cum nu s-a asteptat sa faca ceea ce a facut si repede a regretat asta.

Mi-am sters lacrimile de pe obraji si mi-am aranjat tricoul.

"Deci, um..multumesc ca m-ai ajutat." A dat din cap, sugandu-si buzele, in timp ce m-am uitat in alta parte jenata. Mi-am scapat cartile cand m-a imbratisat asa ca m-am aplecat sa le ridic, in timp ce el imediat s-a apelcat sa ma ajute. In liniste a adunat cateva caiete si mi le-a dat, asezandu-si mainile in buzunare si muscandu-si buza de jos.

"Ti-am patat tricoul." Am remarcat. S-a uitat in jos la el si a tras materialul sa-l vada mai bine. A vazaut ca era patat de mascara si a ras incet.

"Oh da. Nu-ti face griji despre asta." A ridicat din umeri. Am zambit deschizand usa, iesind din casa scarii. Am tinut usa deschisa cu o mana si m-am uitat inapoi la el, dandu-i un zambet mic inainte sa plec.

Ziua a mers destul de bine. Singurul lucru care m-a facut sa trec prin ea a fost faptul ca era vineri. L-am intalnit pe Mr.Crossmen de cateva ori, dar am ales sa-l ignor pentru a ma salva de discurul cu simpatie de rahat pe care mi-l da mereu.

"Oh Alee, ar fi trebuit sa-mi spui asta..."

"De ce nu ai vorbit mai intai cu mine, Alee?"

"Alee, poate ar trebui sa vezi un consilier."

El ar fi fost cel care sugera ceva de genul asta. Nu am nevoie de un consilier si nu am nevoie de ajutor. Eram perfect capabila sa ma reintregesc. Mai degraba ar dura o lunga perioada de timp decat sa ma grabesc si sa ma destram din nou.