Pain: Her (Harry Styles Fan Fiction)(Traducere)

Capitolul 8

"Alo?" Am raspuns, mergand in bucatarie si inchizand usa de la terasa in spatele meu.

"Hei, Alee. Sunt Liam." Tonul lui era diferit decat de obicei, parea cu moralul la pamant.

Nu ca mi-ar pasa.

"Da, stiu. Ce vrei?" M-am asezat jos pe scaunul de la bucatarie, incepand sa trasez cu varful degetului pe tejgheaua din marmura.

"Nimic, doar ca um, am vrut doar sa te verific." A spus oftand.

"In regula? Ei bine, asta este?"

"Poti sa vorbesti cu mine, fara sa ai o atitudine?" A intrebat, incepand sa se enerveze.

"Ma suni stiind ca nu vreau sa vorbesc cu tine, cum te-ai astepta sa reactionez? Ca si cum sunt in regula cu tine si ca totul este bine?" I-am auzit respiratia, dar nu vorbea.

Tipic pentru el. Mereu se supara pe mine pentru nimic. Am fost intodeauna o iubita buna pentru el, eram intodeauna atat de dulce si iubitoare fata de el si nici macar nu a putut sa-mi intoarca favorul simplu.

"Pot sa vin la tine?" A intrebat, ignorand intrebarea. Am dat din cap, ridicandu-ma si mergand pana la usa de la terasa.

Urasc atat de tare cand face asta. Era ca si cum credea ca totul trebuie sa iasa dupa cum vrea el. A vrut ca totul sa se intample in conformitate cu planurile sale, nu a dat doi bani pe mine sau pe nevoile mele. Era egosit si inca mai este, si cu cat vorbesc mai mult cu el, ma enervez mai tare. El stie ca nu il vreau in viata mea, stie ca nu vreau sa am nimic de-a face cu el, dar cu toate astea, m-a sunat sa ma intrebea daca poate veni, ca si cum totul este in regula. Asta mi-a facut sangele sa fiarba.

"Nu, Liam. Nu ma sun--"

"Vreau doar sa vorbesc cu tine. Te rog? Alee, te rog?" M-a implorat. Nu l-am auzit niciodata implorand... Parea atat de diperat si in nevoie; dar m-am gandit ca a fost, probabil, doar unul dintre trucurile lui si am refuzat sa cred.

M-am uitat pe fereastra si amundoi, Zayn si Ava, se uitau la mine asteptand sa ma intorc afara. Mi-am frecat fruntea frustrata, incepand sa iau respirati adanci, incercand sa ma calmez.

"De ce?" Nu luam in considerare sa-l las sa vina, evident. Eram doar curioasa de ce vrea sa o faca.

"Vreau sa vorbesc..." A rapsuns in cele din urma.

"Despre?" Am inceput sa ma plimb inainte si inapoi, muscandu-mi unghia de la degetul mare.

"Noi."

"Liam, nu mai exista noi." Am spus frustrata, ridicandu-mi mainile.

"Dar vreau sa existe!" A marturisit, tipand in telefon.

"Glumesti? Corect?" am ras sarcastic."Glumesti, corect!" Am tipat dupa ce rasul meu a disparut."Liam, nu vreau sa fiu in jurul tau, sau tu sa fii in apropierea mea! Nu realizezi ce mi-ai facut?!" Am tipat in telefon. Asta nu era timpul sa vorbim; nu ar trebui sa fie un timp in care sa facem asta.

"Aleevonne, te implor, te rog." Rugamintea a iesit ca o soapta, si pentru o clipa m-am simtit rau, dar am ramas ferma. "Zece minute, da-mi zece minute si voi explica--"

"Sa explici ce? Ce este de explicat? Daca crezi ca o sa vii si o sa incerci sa ma convingi ca esti bun acum, gandeste-te din nou Liam, pentru ca am terminat-o cu tine!" Am strigat coplesita, inchizand.

Fara sa mai pierd alta secunda, am fugit sus in camera, trantind usa cu putere in spatele meu, aruncandu-ma pe pat. M-am asezat, ingropandu-mi fata in perna si plangand.

Am plans pentru ca eram nervoasa, nu pentru ca eram tista. Am plans pentru ca m-am urat; m-am urat pentru ceea ce am facut pentru el, m-am urat pentru ca mi-am petrecut fiecare zi cu el si i-am permis sa se joace cu mine si sa ma controleze ca o marioneta nenorocita. Am plans pentru ca am continuat sa ma intorc la el, dupa tot ce mi-a facut rau, dupa ce m-a lovit si m-a arunca ca o papusa din plastic, si el actiona ca si cum nu a facut nimic gresit, am plans pentru ca el nu stia. Toata ziua se plimba fara nici o grija, nu era stresat sau in depresie cum eram eu. Am plans in fiecare noapte inainte de a merge la culacare, am facut atat de multe pentru el si m-a tratat ca pe un nimic. Dar intodeauna m-am intors si asta ma manca de vie; faptul ca m-am intors si puteam sa ma salvez de sase luni de pura durere si frica. Mi-era teama de el si de ce era cababil, si inca imi este, si cu cat repet totul in capul meu, cu atat mai tare ma destram.