Pain: Her (Harry Styles Fan Fiction)(Traducere)

Capitolul 18

"Alee?" L-am auzit pe Harry soptind.

"Alee!" A soptit din nou. Am simtit cum imi mangaie obrazul cu spatele mainii pentru a ma trezi, reusind sa o faca.

"Ce ora este?" Mi-am fluturat ochii deschisi inainte sa ma ridic, inchizand ochii si frecandu-i.

"Aproape opt." Mi-a spus uitandu-se in jos la ceasul lui.

"Wow, e tarziu." M-am ridicat si m-am intins, ridicandu-mi bratele deasupra capului si gemand.

"Da, am primit mesaj de la mama, are nevoie de mine acasa." S-a ridicat, punandu-si mainile in jurul soldurilor mele si tragandu-ma la pieptul lui.

"Ti-a placut puiul de somn?" A intrebat.

"Mhmm." Am zambit.

"Ai dormit ca un bebelus." A zambit impotriva obrazului meu.

"Eram asa obosita." L-am prins de mana si l-am condus la usa. Si-a trecut degetele prin par aranjandu-l inainte si isi treaca mana peste fata.

"Nici nu ma puteam misca, erai lipita de corpul meu." A ras in timp ce am iesit afara.

"Esti atat de moale si pufos, esti ca un panda urias!" A ras dandu-si capul pe spate, scotand la iveala gropitele si dintii sai frumosi. Linile de la ochii sai cand radea erau atat de adorbaile, iar linile de pe obraji care i s-au format ii faceau trasatiurile si mai admirative.

"Condu in siguranta, bine?"

"O s-o fac, noapte buna iubito." Si-a revenit din rasul lui, dandu-mi un ultim sarut inainte sa intre in masina si sa plece.

Era intuneric bezna. Luminile de pe strada straluceau in timp ce toate casele erau intunecate. Era frig, dar nu prea frig, suficent de frig incat sa ai frisoane. Imediat am fugit inauntru, inchizand usa si asezandu-ma inapoi pe canapea, dand volumul mai tare si continunad maratonul de Friends.

"Poti sa iti pui asta inapoi?! Moncia va fi aici in orice minut!" Chandler, unul dintre personajele principale, i-a ordonat lui Joey cand si-a scos cravata.

"Dar imi raneste marul lui Joey!" De fiecare daca cand vedeam episodul radeam si mai tare. Imi amintesc ca obisnuiam sa ma uit cu tatal meu in fiecare zi. Era show-ul nostru.

Aproximati dupa o jumatate de ora, Alan a coborat scarile fugind, aruncandu-si haina pe el si luand cheile de pe masa de langa usa.

"Unde te duci?" Am intrebat, dand televizorul pe mut.

"Trebuie sa ma duc la farmacie, am uitat sa imi iau medicamentele." Mi-a spus, asigurandu-se ca are portofelul.

"Medicamente? Pentru ce?

"Gatul meu."

"Esti bine?" Ce intrebare idioata, evient ca este bine.

"Da! Ele impriedica durerea din a se inrautati." Mi-a spus, inchizandu-si haina.

"Pot sa ma duc in locul tau?" M-am oferit. El s-a oprit din a inchide haina, uitandu-se la mine surprins.

"De ce?" A zambit pe jumatate.

"Eu um, trebuie sa imi cumpar si eu niste lucruri." Lucruri ca in 'produse pentru fete' de care nu vreau sa-i spun. Inca nu am inceput, dar in cateva zile stiu ca imi va veni, si ultima ora am ramas fara.

"Lucruri?" A intrebat confuz. Si-a dat seama repede, gura lui forman un O clatinand din cap in intelegere.

"Adica, imi pot lua lucrurile mai tarziu din moment ce esti imbracat deja."

"Nu, nu! Chiar as aprecia daca ai face-o. Inca mai am o tona de hartii pe care sa le notez." Si-a dat haina jos, aruncand-o peste brat.

"Ai de gand sa mergi?" A intrebat, in timp ce mi-am pus ghetele in picioare.