This is my mistake *in curs de editare*

Capitolul 3

  Perspectiva Nicoletei.

  Este joi. Au trecut doua zile si nu am mai auzit nimic de Eric si David. Marius m-a sunat si mi-a spus ca pleaca in Rusia la o intalnire cu o haita care a avut membri ce faceau parte din Organizatie. 

   Soarele se pregatea sa faca loc noptii intunecate ce avea sa puna in curand stapanire peste oras. Incet, stelele au acaparat cerul, dandu-i o mana de ajutor lunii ce nu facea o treaba prea buna din cauza norilor. 

I know I can't take one more step towards you

Cause all that's waiting is regret

And don't you know I'm not your ghost anymore

You lost the love

I loved the most

Telefonul a inceput sa sune. M-am ridicat cu greu de pe scaunul din fata geamului si m-am dus sa-mi i-au telefonul din pat. Ma suna Rebeca. 

  -M-am gandit sa mergem la fantana si ma intrebam daca vrei sa vi cu noi. mi-a spus fara sa respire.

  -Care noi? am intrebat razand auzind voci in aproprierea ei.

   -Baietii...Sti tu si Stefana. a spus razand. 

  -In jumate de ora sunt la fantana.

  M-am dus si am facut dus apoi m-am imbracat cu o pereche de pantaloni scurti, un tricou negru cu un craniu mare argintiu si tenesi negri. Mi-am lasat parul pe spate, mi-am luat telefonul si niste bani si m-am indreptat inspre usa. 

 -Plec in oras! Daca ii ceva sa ma suni. am strigat iesind pe usa.

  Aerul rece m-a invaluit din prima clipa in care am inchis usa in urma mea. Cu pasi repezi m-am indreptat spre Casa de Cultura. Am ajuns la timp si m-am pus pe scarile de la intrarea in cladire. Colegii mei si-au facut aparitia in scurt tim. O data cu ei si buna dispozitie.

  -Straino! Ne primesti langa tine? ma intreba razand Cristi.

 -Si daca nu va primesc? il intreb paand serioasa insa abtinandu-ma sa nu rad.

  -Atunci... spune in timp ce se aproprie de mine.

 A inceput sa ma gadile. Radeam si dadeam din maini si din picioare. Am  ridicat minile-n sus in semn de ''ma predau'' insa a continuat sa ma gadile pana s-a auzit o voce din multime.

  -Baiete, nu asa te porti cu o domnisoara. Pe vremea mea...

  -Am inteles domnule. spune in timp ce se pune langa mine. 

 O umbra mi-a atras atentia parea atat de stearsa insa atat de vie si se uita la mine... LA MINE! Dar aca se uita la mine era vampir, varcolac sau un criminal nebun care n-are ce face. MI-am lasat capul pe umarul lui Cristi in timp ce incercam sa indepartez toate sunetele si sa ma axez pe umbra insa n-am reusit din cauza Crinei si a vocii ei pitigaiate. 

  M-am simtit luata pe sus si am deschis ochii. Cristi ma tinea de maini si un coleg caruia nu i-am acordat importanta, de picioare. Ma leganau si se pregateau sa ma arunce in apa cand am spus:

  -Telefonul! Rebeca s-a apropriat cu grija si l-a scos din buzunar alaturi de banii mei. 

 Din nou m-au leganat insa de aceasta data mai tare iar intalnirea cu apa rece nu a intarziat sa apara. M-am ridicat cam greu din apa rece iar faptul ca batea vantul nu ma ajuta. Am iesit din arteziana si m-am uitat urat la baieti. Serios? Mai trebuia sa apara cu o scuza stiupida si am fi fost ca intr-un film cu prosti. 

  Am inceput sa tremur iar Cristi mi-a dat hanoracul lui. Nu ca ma ajuta prea mult dar macar intentia conteaza. Rebeca mi-a dat telefonul apoi am asteptat sa-mi spuna scuza ridicola insa nu mai veni.