Capitolul 14

436 20 4
                                    

  Perspectiva autorului

  Razele calde a soarelui patrunsera in camera intunecata in care dormea Nicoleta alaturi de Eric. Cateva raze jucause ajunsera sa se odihneasca pe chipul fetei ce statea cuminte in bratele reci, dar calde ale vampirului.

   Fata gemu cand se misca si atinse pielea rece a vampirului, dar zambi in sinea ei. Cu grija il stranse pe vampir in brate si lasa un mic zambet sa se astearna pe fata ei. Deschise ochii si zambetul i se mari cand realiza ca nu este un vis ci este pura realitate. El statea in bratele ei si zambea. Parul blond ii era ciufulit, dar il facea sa arate incredibil de sexi. 

   Avea atat de multe planuri, atat de multe lucruri ce putea sa i le faca, acum ca era al ei, dar in schimp se intrista brusc si se ridica din pat. Se indrepta glont spre dulap si-si scoase o pereche de blugi, o bluza si o pereche de bascheti si se imbraca fara sa vorbeasca. Cand sa deschida usa Eric vorbi:

   -Ce s-a intamplat? 

   -Ce s-a intamplat? Ce s-a intamplat?! Pai sa-ti zic eu ce sa intamplat! Ai plecat din senin, dupa ce aproape m-ai transformat in vampir. Apoi mama a murit din cauza unui nenorocit de vampir, apoi toate prostiile ce am vrut sa le fac pentru ca tu nu erai acolo. NU erai acolo cu mine! a terminat ultima fraza atat de incet incat nici ea nu era sigura ca chia a vorbit. 

   -Imi pare rau! a spus venind in fata ei. Si-a lasat capul in jos, podeaua devenind brusc mai interesanta.

   Fata avu o sclipire si isi aminti de ce barbatii mai intai se bat apoi pun intrebarile. Ii ridica cu greu capul vampirului apoi il plesni. Pocnetul produs de palma ei ce-i lovea obrazut se auzi in neant, ca un ecou nesfarsit. Insa linistea fu intrerupta de suspinele tinerei ce cazu la pieptul gigantului. 

   Trecura multe minute si fata inca plangea la pieptul lui. Plangea pentru mama ei, plangea pentru el, dar cel mai mult plangea pentru ei, caci nu stia ce surprize le pregateste viitorul iar ei nu puteau fi impreuna pentru o eternitate. Caci ea era o simpla muritoare iar el un vampir de sute de ani in trecut si un viitor ce-i promite multe.

   -Este doar vina mea! sopti fata incescand sa se indeparteze de blond.

   -Nu, ai dreptate. Exagerasem si nu am actionat cugetat, dar nu-ti voi povesti acum. spuse vampirul.

   Fata vru sa protesteze insa Eric o atentiona ca nu mai muncase de multa vreme si organismul ei avea nevoie de mancare. Fata nu protesta si se lasa condusa in bucataria micuta, dar utilata cu tot ce avea nevoie ea. 

   Pe un scaun, langa masa, Abel isi savura linistit o cana cu cafea. Deschise putin ochii cand intrara in incapere, iar asta doar pentru ca se obisnuise cu obiceiurile umane, apoi isi continua in liniste ritualul deprins in timpul sederi sale cu Nicoleta. Fata se puse usor, de aceasta data, pe scaun si astepta ca Eric sa-i pregateasca ceva pentru ca insistase sa-l lase pe el. 

   Isi musca buza inferioara, isi roti privirea prin incapere, isi mai musca o data buza apoi isi atinti privirea pe brunetul ce statea langa ea. Avea acelasi stil ca Eric. Amandoi se imbracau cu haine negre ori cat mai aproape de negru. Intr-un final isi facu curaj si il intreba:

   -Ce facem azi?

   -Vrei sa vedem Rusia? o intreba lasand cana pe masa.

   -Ma gandeam sa te intalnesti cu prietena ta, daca vrei. ii spuse fata.

   -Atunci ramane pe altadata. concise Abel.

  Duca ce-si terminase cafeaua, Abel se ridicase si plecase sa-si sune consoarta. Hotarasera sa se intalneasca langa un club din centrul Moscovei, la caderea noptii. Astfel se schimbase si pornise cu viteza lui specifica. Ajunse destul de repede si incepuse sa cerceteze zona in incercarea de a afla lucruri noi despre ce gandesc restul oamenilor.

This is my mistake *in curs de editare*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum