Capitolul 20

223 17 4
                                    

     Pentru ca vacanta de iarna era pe terminate si Nicoleta nu a vrut sa i se insceneze moartea a trebuit sa se intoarca la scoala. In locul antrenamentului stabilit initial de Steph, Eric a trebuit sa ii fie mentor si sa o invete sa isi controleze puterile.

    Timpul sa se intoarca la liceu sosi. Nicoleta impreuna cu Abel si Steph se intoarsera in orasul in care se afla apartamenul lui Eric si facura aprovizionari. Fata urma sa inceapa liceul dimineata urmatoare si avea de facut cateva pregatiri caci avea de gand sa creeze o poveste cu detali bine puse la punct pentru a nu trezi banuieli.

          Perspectiva Nicoletei

    Dimineata a venit repede peste micutul oras in care ma aflam. M-am ridicat somnoroasa din pat si am mers la baie unde mi-am facut ritualul de dimineata apoi m-am intors in camera mea de unde am m-am imbracat cu o pereche de blugi negri, o bluza gri si mi-am luat o pereche de bocanci negri. Am intrat in bucatarie si am baut o cana fierbinte de cafea. Am plecat in graba luand in mana geaca de piele si geanta cu cartile. Am caborat incet scarile si am mers in statia de autobuz. Ajunsesem mai repede cu aproape zece minute.

     Autobuzul ajunsese la ora 7:30 ca in fiecare dimineata. Am urcat in autobuz si mi-am cautat un loc printre zecile de oameni ce asteptau linistiti sa ajunga la destinatie. Ca in fiecare dimineata in spatele autobuzului era primul si cel mai galagios grup care urca. Iar cum priveam mai in spre sofer tineri tot mai linisti. Insa toti aveau un punct comun: dorinta arzatoare pentru reintoarcerea la scoala. Caci cu bune si rele era mai distractiv la scoala decat acasa.

    Primul loc liber pe care il zarisem a fost langa un barbat de vreo 20 de ani, brunet cu ochii mari de o nuanta frumoasa de albastru. Mi-am scos castile si telefonul si am inceput sa ascult muzica. Mi-am inchis ochii si am incercat sa ii ascult gandurile. Insa nu am putut. Am simtit cum incepe sa devina nelinistit si nu am mai insistat.

    Cand autobuzul a oprit m-am grabit sa cobor si m-am indreptat cu pasi grabiti spre scoala. Cand am ajuns am salutat in graba portarul si am intrat in cladirea principala unde aveam clasa. Colegii mei erau prezenti aproape toti, exceptie facand cei care erau la fumat.

    Mi-am aruncat geanta pe ultima banca din randul de la mijloc. Am simtit aura Rebecai cum se aproprie. Imediat cum m-am intors am fost prinsa intr-o imbratisare stransa. Parul sau roscat imi acoperi fata iar chicotitul ei cristalin imi facu inima sa vibreze de fericirea revederii. Cand in sfarsit ma eliberase isi pusese geanta neagra pe banca apoi se intoarse spre mine cu o privire usor malefica si-mi spuse:

   -Ghici pe cine am fazut iarna asta turbat de furie.

   -Nu cred! am exclamat incepand sa rad. Nu trebuia sa-mi spuna ca este vorba de Paul caci ma asteptam sa explodeze de furia cauzata de faptul ca l-am lasat cu ochii in soare.

   -Ba da! Cristi l-a vazut primul si mi-a spus si mie. Deci jur ca daca il vedeai in direct mureai de ras. Unde ai fost in vacanta? ma intreba roscata in timp ce si-a dat parul de pe camasa albastra.

    -Am plecat in Rusia. Insa Paul vreau sa stie ca am fost in America. i-am spus adevarul.

    -Cum de? ma intreba aceasta.

   -Pentru ca am de gand sa ma mut in vara si nu vreau sa in mai vad prea des. Si vreau sa il fac sa creada ca merg inapoi. Deci nu stiu...

   -Cum sa pleci? ma intreba Cristi aparand langa mine.

   -Nu plec inca. l-am informat scurt caci profesoara de limba romana veni in clasa iar noi ne-am pus in banci.

   Langa mine statea Rebeca. In fata statea Cristi si Razvan iar in fata lor doi baieti care faceau parte din grupul nostru. Am zambit usor cand Cristi mi-a trimis poza cu Paul cu mesajul: ,, Nu l-am mai vazut in starea asta pana acum''. Ii aratasem discret poza si Rebecai care scapase un chicotit.

    -Ma scuzati, doamna! Exclama fata ridicandu-se in picioare la dorinta femeii din fata clasei.

    -Vi se pare ceva amuzant? Intreba profesoara aproprindu-se de banca in care stateam. Rebeca inventase pe moment cum ca isi amintise de o situatie mai jenanta incare fusese pus un prieten la care a fost in vizita in aceasta vacant. Cristi intervenise si ii spusese profesoarei cateva detalii total neadevarate dar care erau menite de a intari povestea spusa de Rebeca. Dupa alte minute in care femeia maruntica analiza minciuna spusa de cei doi complici a spus:

   -Nu cred nici o vorba din ce ati spus voi doi, dar fie. Ar fi hilar ca asa ceva sa se intample in realitate.

   Restul orei trecuse fara incidente. Surprinzator de bine se scurse si ziua caci ultima ora de cursuri trecu iar eu nu am dat de Paul. Acum ma aflam in cabinetul de istorie unde profesorul trecut de prima tinerete continua sa ne povesteasca despre locurile istorice vazute de el.

   Stateam in ultima banca si bateam plictisita cu un creion in banca rece. Numaram la propriu secundele pana cand ceasul indica ora doua fara zece si puteam pleca spre statia de autobuz. Aveam invoire de la ultima ora caci faceam aproape zece minute pana la cea mai apropriata statie iar in cele zece minute trebuia sa merg destul de repede caci imediat cum ceasul indica trecerea unei ore si intrarea in urmatarea autobuzul era in statie.

   Cand am ajuns zeci de elevi stateau aproape nemiscati privind din cand in cand drumul ori privind in gol in asteptarea mijlocului de transport. Am adoptat stilul deja bine cunoscut si am asteptat impreuna. Cand am vazut autobuzul m-am indreptat spre locul in care opreste. 

     15 minute mai tarziu ma aflam pe scurtatura ce ducea la blocul in care se afla apartamentul. Scurtatura nu era o scurtatura in adevaratul sens al cuvantului. Mergand pe stradutele inguste pe care cu greu se strecoara o masina, se ajunge in 5 minute fata de cele zece care le faceam ca ochiul daca ocoleam blocurile cum facusem primele dati. Cum zarisem fereastra apartamentului am marit pasul iar in scara blocului m-am folosit de viteza specifica vampirilor.

    Totul era la fel cum era de dimineata. Micutul hol acompaniat de lumina slaba, in bucatarie diferenta fiind facuta doar de cana ce o lasasem dimineata sa se usuce pe suportul special. Am iesit in graba si am mers in camera mea.Mi-am aruncat geanta intr-un colt. M-am schimbat intr-o pereche de colanti si o bluzita neagra.

      Am  intrat in camera in care dormea Steph. Totul era aranjat ca si cum nimeni nu dormise de cateva nopti. M-am aplecat langa pat si am tras lada frigorifica in care Abel imi lasase 2 pungi de sange si le-am devorat. Am impins lasa si pungile goale si mi-am luat telefonul apelandu-l pe Eric. Dupa nici doua secunde de la momentul in care am fost informata ca telefonul ii suna, creatorul a raspuns.

   -Ce s-a intamplat? 

   -Sti unde sunt Steph si Abel? l-am intrebat imediat ce mi-a adresat intrebarea.

   -Cu tine?! raspunde acesta mirat.

   -Dragul meu, daca erau aici te mai sunam? l-am intrebat sceptic. Ai 5 minute sa fi aici.

    Dupa ce am incheiat conversatia am intrat in bucatarie si am pregatit doua cafele. Cand blondul a intrat in apartament l-a cercetat repede in timp ce eu i-am pus canile pe masa si l-am asteptat. A intrat linistit in bucatarie. A trebut de locul unde ii pusesem cafeaua si s-a apropriat de mine. Si-a lasat capul in jos tragand de fiecare secunda. Cand a fost suficient de aproape mi-am izbit buzele de ale sale unindu-le intr-un dans pasional in care ne lasam instinctele la putere. 

    -Nu au fost rapiti, m-a informat dupa ce m-a eliberat.

    -Stiam, i-am spus zambind. Insa tot nu stiu unde sunt.

    -Se intorc ei, imi spune blondul punandu-se pe canapeaua micuta. 

    Isi ia cana si o aproprie incet de buzele sale. Ma priveste in ochi pana in clipa in care da cana peste cap, inghitind continutul fierbinte si inchizandu-si ochii. Ii urmez exemplul si ma las invaluita de aroma cafelei. Cand imi deschid ochii, chipul lui Eric era atat de aproape de al mei incat nasurile ni se atingeau. Si-a apropriat buzele de ale mele neintrerupand contactul vizual. Cand buzele ni s-au atins usor am zambit simultan. Incepusem sa ne sarutam. Blondul m-a ridicat si intr-o clipa eram intinsa pe pat cu el peste mine. Imi capturase corpul care raspundea saruturilor si atingerilor sale ce imi dadeau senzati inca neexplorate in totalitate.

This is my mistake *in curs de editare*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum