This is my mistake *in curs de editare*

Capitolul 8

  Perspectiva autorului

  Au trecut doua saptamani de cand Cristina este in spital iar Nicoleta nu mai stie nimic de Eric. La liceul ei se fac pregatiri pentru  profesori noi ce vor veni sa-i invete pe elevi actoria, muzica, dans si arte plastice. Prin cateva auditi la care vor participa toti elevii liceului. Cursurile trebuie sa dureze doua luni la finalul carora cativa elevi vor primi diplome. 

   Doua nenorocite de saptamani. Atat au trecut si starea mamei s-a agravat. A intrat in coma si doar aparatele o mai tin in viata. gandea Nicoleta stand cu capul sprijinit in pumn, uitandu-se in gol. 

  Colegii ei o vedeau ca sufera insa vedeau doar ce vrea Nicoleta sa vada. O vad retrasa intr-un colt si stiu ca mama ei este in spital insa nimeni nu stie cu adevarat ce v-a intamplat. Credeau ca a cazut si s-a lovit la cap insa nu era asa. 

                              ***

   -Te rog, nu mai ma lovi! reusi Cristina sa murmure printre buzele vineti

  -Asa de vulnerabila. Sa sti ca viata cuiva este in mainile tale, sa fi...Dumnezeul lui. Este o senzatie atat de placuta. spusese Bill melancolic. 

   O prinse pentru o ultima data de par, infasurandu-si mana printre pletele balaie a femeii pe langa care timpul parca s-a scurs cu incetinitorul si a aruncat-o cu capul inainte, ca o sageata, in perete. Dupa ce a savurat lovitura, a inpins trupul aproape inert in mijlocul camerei si a lasat moartea sa-si impleteasca bratele in jurul ei. 

                  ***

  Ora s-a terminat iar Nicoleta si-a luat cartile si a iesit din clasa. A mers in spalele scolii unde se adunau cei ce fumeaza si si-a scos un pachet de tigari din buzunarul blugilor. Si-a bagat o tigare in gura si si-a aprins-o folosind o bricheta scoasa din geanta ce-i atarna pe umar. 

  Se lasa sa alunece langa perete si savura cu pofta fiecare fum. Tragea cu putere si nu se mai ineca cum patise cu cateva zile in urma. Susotelile s-au oprit iar linistea incepu sa domneasca. Tanara isi indrepta privirea in partea opusa si-l vazu pe Paul. Statea parca pregatit de lupta, cu statele drept iar hainele negre acompaniate de vesnica sa geaca de piele ii  scoteau in evidenta ochii albastri. 

   -Sti ca-i locul meu? o intreba aproprindu-se de fata.  

  -Nu-mi pasa! ii raspunse Nicoleta sufland fumul pe el. 

  Paul se crispa putin dar reveni repede la statura sa de nemernic indiferent fara sentimente si se tranti langa fata inhalandu-i parfumul Chanel Sexy Chocolate imbibat cu nicotina. Miros atat de placut pentru simturile lui olfactiva. Isi duse bratul dupa gatul fetei si o trage mai aproape de el. 

  Tanara stramba din nas cand simti cum corpul ei il atinge pe al lui. Era obisnuia sa simta un corp rece langa ea. Cam de doi metri, blond cu ochi ablastri daca se putea. Incerca sa se despringa din imbratisarea lui insa reusi doar sa se aproprie de el.

  -Publicul ne vrea impreuna! ii sopti Paul suav la ureche. Sti, genul fata goth si player-ul scolii. Sa schimbam povestea.

  Intr-adevar. Daca ar fi sa ne luam dupa hainele negre a Nicoletei, si craniul de pe bluza sub care scria "F*ck life" am cataloga fata drept goth ori o ciudata ce vrea sa moara insa ii e frica de durerea provocata de moarte. 

   -N-am schimba-o. Eu sunt fata buna, care sufera ca proasta din diferite motive. ii spuse ridicandu-se.

  Si-a luat cartie si s-a dus in clasa unde avea urmatoarea ora. Logica. Exact de ce n-avea nevoie acum caci logica ei era cazuta de mult la pamant.