This is my mistake *in curs de editare*

Capitolul 19

    Mica oprire in Londra ii aduse lui Stephany o mica schimbare de planuri. Vraja de cautare facuta de mama ei functiona. Pe langa asta mai alta si ca puterea ce zacuse in Nicoleta pana atunci se afla acum in ea si avea sa o foloseasca din plin pentru a lovi Ordinul Lupului cu toate armele de care dispune.

   In timp ce se afla in avion la patru ore dupa ce a parasit Regatul Unit alfase locul exact in care era fata si nu se abtinea din a-l injura pe Nikolai Ivanov caci se amesteca in probleme ce nu au legatura cu vampirii. Ii daduse alte coordonate pilotului si se puse pe scaunul ei unde adormi in scurt timp.

                            ***

   Bruneta isi duse usor mana la ochi. Si-o tinu cateva clipe nemiscata apoi inspira puternic si isi deschise ochii. Privirea ii era incetosata de la somn. Cand isi reveni privi pe geamul avionului si vazu ca este noapte afara. Se duse in cabina pilotului si il intreba cat mai au pana ajung in Moscova.

    -Mai putin de o ora, domnisoara, ii raspunse copilotul.

    -Anunta-ma cu zece minute inainte de aterizare. 

    Tanara isi turna cafea intr-o ceasca si se intoarse la locul ei. Isi pornise mp3-ul. In timp ce asculta muzica privirea i se bloca pe negura ce se zarea in toate partile. Blocata in ganduri nici nu sesiza ca trebuie sa aterizeze avionul decat cand copilotul o anunta. Inainte de a cobori din avion ii trimise un mesaj telepatic lui Klaus in care ii spunea sa unde vrea sa vina sa o ia. Nu pusese bine piciorul pe sol ca in fata ei se afla blondul.

    -Draguta tinuta, exclama fata privindu-l din cap pana in picioare.

   Vampirul purta bocanci, o bluza si o pereche de blugi de culoarea abanosului. Acesta zambi scurt cand auzi complimentul usor sarcastic facut de 'prietena' sa, caci desi vorbele spuneau ceva postura si privirea contraziceau. Ochii verzi de smarald purtau inca urmele somnului insa si cele ale furiei.

   -Puteti pleca cand sunteti pregatiti, baieti. Amice stiu ca-s frumoasa, da' nu te mai holba la mine. Mergem?

   Il intreba fata trecand pe langa el. Acesta o salta in brate incepand sa fuga cu ea. Bruneta radea simtind senzatia ce-i fusese atat de familiara. Il prinse pe vampir cu o mana de gat pentru a sta mai confortabil dupa care privi inaginile ce se derulau cu rapiditate. Cand vampirul se opri si o lasa sa ajunga cu picioarele pe pamant fata era sa protesteze din instinct, insa se opri la timp pentru a nu spune prosti cu toate astea vampirul ii observa gestul si ii facu cu ochiul apoi deschise usa trecand pe langa ea. 

   -Ai de gand sa-mi spui in viata asta de ce ai venit? o intreba vampirul pe Stephany zece minute mai tarziu.

    -Sunt bine, multumesc de intrebare. Pe la noi se mai si saluta, il apostrofa fata.

   -Mai lasa politeturile ca ne stim de prea mult timp sa ne mai permitem luxul de a ne ascunde unul pe la spatele celuilalt.

    -Ai ceva ce ne apartine, mintise cu nonsalanta fata.

   -Oh, dar draga mea, eu am returnat tot ce aveam clarvazatorilor. 

   Fata se apleca usor in fata si apuca cu mana dreapta cana cu ceai din care ieseau aburi. O duse incet la gura si bau o gura mica dupa care o puse inapoi la fel de incet. Incerca sa traga cat mai mult de timp, constienta de faptul ca barbatul si-ar putea pierde in curand rabdarea si atunci nu ar mai obtine nimic.

   -Ai fata si inainte sa ma intrerupi asculta ce am de zis. Era cea mai puternica zana, pana ati decis sa o transformati. Puterea s-a transmis descendentului, iar in cazul nostru mie. Si nu am de gand sa o las intr-o casa plina de vampiri si nici in oraselul ala in care misuna Ordinul la fiecare pas. In plus trebuie sa o antrenam caci ea a ramas in continuare cheia distrugerii nesabuitilor alora.