Zâmbește! » l.t.

0.4

Prima zi împreună a lor trecuse pe nesimțite.

Ea, știa că și-a făcut un nou prieten în care putea avea încredere. Îi plăcea de Louis ca persoană; doar cărei fete nu i-ar place să aibă un prieten amuzant, drăguț, politicos și de încredere?

El, știa că a făcut o foarte mare prostie. Se ținea strâns de orice lucru din jur ca să nu cadă, se ținea strâns de fotografii și își găsea scăparea acolo, totul până când s-a blocat în ochii lui Madeline. Acela a fost momentul în care și-a dat seama că nu avea să uite de ea prea repede și momentul în care și-a dat seama că a 'picat'.

Seara, în timp ce el stătea pe scaunul pe jumătate rup de la birou, developa pozele din ziua ce a zburat mult prea repede, cu gândul complet într-o altă parte.

Ea, tot la birou, imprima ziua pe o foaie și își lăsa creionul să danseze liber peste cuvinte ce aveau să fie uitate, cu gândul tot în altă parte.

Cine credea că într-o astfel de zi banală, o poveste cu un final neașteptat ce avea să schimbe perspectiva multor oameni se va naște? Cu siguranță Madeline și Louis nu.