Zâmbește! » l.t.

1.1

"De astăzi m-am decis să desenez orice lucru căruia îi fac poză."

"Ah, da?" întreabă Louis luând o gură din cafea. "Cum de?"

"Păi, nu știu de ce. Cred că ar arăta mișto."

"Mișto zici... Măcar ai fotografiat ceva până acum?"

"Pe tine și un apus." răspunde râzând, după care ia și ea o gură de ceai.

"Deci să înțeleg că voi avea privilegiul de a fi pictat de tine?" întreabă rânjind oarecum, însă într-un mod adorabil.

"Oh Louis." chicotește Madeline. "Eu desenez lucruri și le transform cumva în artă. N-am cum să desenez însăși arta." îi face cu ochiul și își ascunde expresia sub ceașca de ceai, lăsând băiatul să interpreteze la liberă alegere vorbele stângace cu prea mult înțeles.