Zâmbește! » l.t.

0.7

"Poftim. Încearcă și tu." i-a vorbit călduros Louis, înmânându-i aparatul.

Nu plănuise să-i arate locul său preferat încă din a doua zi de când o cunoștea, nu plănuise să-și lase aparatul pe mâinile ei, defapt nici măcar nu plănuise să o cunoască. Totul a fost o surpriză.

Acum, încerca să o convingă cât de frumoasă este viața. Sau mai bine spus, încerca să se convingă.

"Apăs pe ăsta?"

"Da, dar mai întâi focalizează." rădpunde râzând, fata urâmându-i imediat îndrumările.

Exact înainte de a apăsa butonul, Madeline tresare și o ia la fugă înspre malul lacului. "Ce faci?" strigă Louis speriat de acțiunea bruscă, doar ca să primească un Șhh drept răspuns.

Încet, se îndreaptă către fata ce acum stătea pup lângă unul din nuferi, cu aparatul îndreptat spre apă.

"Vezi broscuța?" șoptește, având grijă să nu sperie micuțul animal.

"Unde?"

"În nufăr."

Într-adevăr, în plantă era o broască mult prea mică ce părea că e înghețată în timp. "Cum- Cum ai știu că e aici?"

"Am auzit-o."

"Cum?" întreabă din nou, la fel de mirat.

"Cu urechile." răspunde Madeline râzând. Câteva secunde mai târziu după un click vag și imaginea memorată pentru totdeauna, broscuța se aruncă în apă lăsându-i pe cei doi tineri râzând.

"Madeline, ești uimitoare. Totuși, ai lăsat un fluture pentru o broască?"

"Aparent da."

"De ce?"

Ezită să răspundă pentru câteva secunde, după care oftează și șoptește ușor rușinată "Mi-e frică de fluturi."

Se aștepta ca el să-i râdă în față la fel cum au făcut și părinții ei, dar nu; el doar a privit-o atent în continuare, știind că sub banala frică se află un motiv. "De ce?"

"Sunt atât de-" face o pauză și-și trage aer în piept ca și cum s-ar pregăti să dezvăluiască un mare secret "Sunt atât-"

Nu a mai apucat să-și continue propoziția din cauza telefonului ce începuse să sune, iar mica lor expediție încheindu-se la final cu un vag click.