Zâmbește! » l.t.

2.0

"Louis?"

"Da?"

"Care e cea mai mare frică a ta?"

Louis oftează, iar o briză de aer îi preia respirația și o duce mai departe, plimbând-o până va deveni rafală de vând. "Să mă părăsească lumea."

"Știi că asta e inevitabil, nu?"

"Știu, dar refuz să cred." clipește, iar praf de stele se spublera sub pleoape, din cauza unei explozii în gândire. " Ești o supernovă, Madeline. Cât mai ai de gând să strălucești?"

"Până te orbesc." își lasă capul pe o parte, iar mâna acum învelită în două inele îi zboară spre aparat.

"Dacă m-ai orbit deja?"

Nu face nimic cu el, doar îl ține în mână și privește în gol. Încă n-avem nicio poză împreună. Când o să o faci?

"Dacă te-am orbit deja, o să mai strălucesc până îți recapeți vederea."

"Și după?"

"După ce?"

"Știi că supernovele se sting după ce explodează, nu?"

"Atunci o să mă sting și eu." ridică lejer din umeri, închide ochii și își lasă capul pe spate. "Am descoperit ca vorbesc mai bine dacă țin ochii închiși." un zâmbet trist îi acaparează fața, iar Louis oftează din nou, simțindu-se prea mic pe lângă fata de sticlă ce avea impresia că va crăpa oricând.