Zâmbește! » l.t.

1.6

"Imediat vin!" strigă Madeline nervoasă, îmbrăcând tricoul în timp ce fugea spre ușă.

"Uh Louis?" deschide și rămâne blocată câteva secunde pentru că nu se aștepta ca să-și facă apariția și Louis.

"Dap. E și-" nu a mai apucat să-și termine propoziția din cauza mamei sale ce și-a făcut zâmbind larg apariția în ușă, îmbrățișând fata.

"Madeline dragă, ce mare te-ai făcut!"

"Uhm, mulțumesc, cred..." zâmbește stângace după ce iese din strânsoare. "Intrați, vă rog."

"Renee, Louis, ați ajuns!" își face apariția și Dakota, mătușa fetei.

După alte îmbrățișări lungi și saluturi, cei doi copii au ajuns cumva în camera lui Madeline. Chiar dacă atmosfera era destul de încărcată și stânjenitoare din cauza dezastrului din camera fetei și a lucrurilor ce nu-și trebuiau să fie la vedere, băiatul nu trebuia nicidecum să audă conversația dintre cele două femei.

Astfel, liniștea a fost întreruptă brusc de Madeline, lovită de o idee spontană.

"Louis!" sare de pe pat, apucând polaroidul de pe birou. "Zâmbește!"

Click!