Dragă Artemis,
Ești o surpiriză.
Cine ar fi crezut că mi-era menit din nou să te întâlnesc în parc în timp ce-mi plimbam câinele și să mă fac de rahat?
"Nala!" îmi atenționez câinele când începe să se agite în lesă dupa un alt animal de la distanță. "Nala, calmă!" Însă nimerindu-se să am unul dintre cei mai tâmpiți câini, lucrurile s-au întâmplat total pe jos.
Cu o smucitură din ham, labradorul s-a rostogolit într-un fel nefiresc oricărei ființe și a luat-o la fugă. Liberă.
Fără ca măcar să gândesc ce aș putea face sau cum să reacționez, am luat-o și eu la fugă după ea urlându-i numele din răsputeri chiar dacă știam că nu va reacționa nicidecum.
Alergam, alergam și alergam și mai repede după ea, pentru că într-un fel inedit a reușit să iasă din parc. Din cauza 'adrenalinei' de pe moment, viteza mea era mult prea mare pentru a o stăpâni.
Așa am ajuns înprăștiat pe jos în mijlocul trotuarului.
"Nala!" mai strig odată din răsputeri când văd că ia colțul.
"Dave!" strigă la fel de tare o voce.
Ce naiba?
Artemis își face apariția de după colț cu o expresie nu tocmai fericită.
"Ia-ți naibii javra de aici." și îmi târăște câinele de după ceafă la o distanță îndeajuns de mare pentru a o putea recupera. "Dacă nu ești în stare nici măcar să stai pe picioare cine naibii te-a pus să ai grijă de un câine?"
"Dar a scăpat!" răspund defensiv, încă în fund de la căzătură, cu câinele acum în ham.
"A scăpat, a scăpat. A scăpat pe dracu, asta a scăpat." gesticulează iritată. "S-a luat la fugă după mâța asta și aproape a intrat în casă. În plus, nici măcar nu a intrat in casa mea!"
"Bine, calmează-te." încerc să spun pe un ton mai liniștit și mă ridic.
Dacă nu mă puteam impune din vorbe, cel puțin statura mă mai ajuta. Diferența destul de mare de înălțime era acum un avantaj, aș putea spune după privirea ei de acum.
"Ești scundă." vorbesc aproape râzând, privind-o de sus. Pot spune că încep să mă cufund în momentele clișeice, pentru că pentru o secundă chiar mă pierdusem în ochii ei.
"Scundă pe dracu." își pune mâinile la piept și pufnește iritată. "Oricum." ia o gură dramatică de aer "decât înalt ca gardul și tâmpit ca și câinele ăsta." gesticulează către Nala și aproape râde la tentativa ei de...frază? "Mai bine scundă."
Așa, am sfârșit cu ușa casei cui era închisă în față.
Ah, am uitat să menționez. Partea jenantă era că Nala era îmbibată de noroi, iar eu pe drum colectasem pe picioare un rahat de câine.
În momentul acela mi-am dat seama ce ochi superbi ai. Ba nu, adorabili. Ochi adorabili.
Ochii tăi sunt absolut adorabili, în comparație cu ai mei. Ai mei au culoarea rahatului de câine (haha, ai prins ironia?). De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, au o nuanță apropiată de rahatul din parc.
Știi, scumpă Artemis... Eu observ multe, foarte multe lucruri. Poate e un dar menit scriitorilor, sau doar faptului că nu am ce face cu viața mea în general. Însă, am observat că vorbele tale și atitudinea ta aproape inumană față de oricare altă ființă e doar o fațadă.
Te ascunzi în spatele a ceva, sau mai bine spus te ascunzi de ceva, la fel ca toată lumea.
Mi-a plăcut nespus momentul în care 'plapuma' asta dură a crăpat puțin lăsând la vedere un licăr de lumină. Poate exagerez mult prea mult, poate analizez mult prea mult, însă ce am de pierdut în a-mi lăsa gândurile libere?
Stau și mă gândesc, uneori inconștient, vom fi oare ceva?
Însă las acest ceva în aer. Poate însemna mult mai multe decât suntem noi oamenii capabili de a înțelege.
Ceva nu înseamnă doar lucruri frumoase, lapte și miere. Ceva ar mai putea fi asemănat și cu un uragan, cu o tornadă. Un ceva format din nimic, din două idei simple, uneori opuse, ba chiar aparent nesemnificative. Însă acest ceva distruge. Distruge, oh și încă în ce fel.
Dar dacă nu asta e frumusețea vieții, atunci care e?
Lasă-te purtată de surprize, fie bune fie rele. Dacă ți-e menit, distruge. Dacă ți-e menit, refă, însă ai grijă să faci cum trebuie orice ai face.
—————————————
Capitol destul de aiurea, însă simțeam nevoia să-mi introduc și câinele în carte:))
Încep să mă îndrăgostesc ușor de Artemis. Abia aștept să 'o cunoașteți' și voi ! :)
CITEȘTI
Artemis
Romance"Îți promit că în viața mea n-o să mai scriu despre tine." îi țip în față cu dispreț, atitudinea ei nepăsătoare provocându-mă și mai mult. "Nu meriți să trăiești pentru totdeauna, nenorocito!" "Oh, dragule. Promisiunile sunt făcute pentru a fi încăl...