Dragă Artemis,
A trecut aproape o săptămână jumătate de când te cunosc, iar de fiecare dată în care gându-mi zboară către tine, animale; ba nu. Fiare își fac loc în stomacul meu.
Uneori sunt doar fluturi inocenți ce gâdilă, alte ori se transformă în balene ce înoată greoi și transmit unde calme, alte ori iau forma leilor și rag puternic încercând parcă să iasă la suprafață.
Sună patetic, însă nu mai patetic decât mă simt prin preajma ta.
Acum că privesc în urmă la prima noastră conversație reală, încep să-mi dau seama scumpă Artemis că poate mai este un gram de speranță în tine.
Nu mult, dar măcar mai e.
CITEȘTI
Artemis
Romance"Îți promit că în viața mea n-o să mai scriu despre tine." îi țip în față cu dispreț, atitudinea ei nepăsătoare provocându-mă și mai mult. "Nu meriți să trăiești pentru totdeauna, nenorocito!" "Oh, dragule. Promisiunile sunt făcute pentru a fi încăl...
