Dragă Artemis,
Ce ți-ai pus în cap? Ce plan haotic îți mai joacă acum printre gânduri și ce catastofe mai plănuiești?
Prezentai la început o repulsie totală față de mine, îmi spuneai că nu vrei să mă cunoști și presărai la adresa mea cuvinte destul de jignitoare (nu că m-ar fi afectat) dar draga mea, de ce te-ai schimbat acum atât de brusc?
Ce boală nebună a dat în tine și ce maladie cumplită te-a invadat făcându-mă să-mi trimiți scrisoarea asta;
"Te rog, vino până la mine acasă. Am nevoie de tine, am nevoie să vii și să mă îmbrățișezi, am nevoie de afecțiune...
- a.h.g."
Ce e drept, nu mi-ai trimis-o personal, ci prin o altă prietenă de-a ta, prietenii ce continuă să mă surprindă.
"David?"
"Uh da..." mă încrunt și studiez puțin prea evident doamna din fața mea din cap până în picioare, în timp ce ea face la fel.
"Știu că e neobișnuit și puțin neașteptat să-ți apar la ușă, dar cum eram în drum spre muzeu Artemis m-a oprit în lacrimi și mi-a spus să-ți las repede hârtia asta, cum eram și în drum spre tine." îmi întinde o hârtie îndoită în trei de un alb impecabil.
"Uh... Mersi?"
"Zi bună." zâmbește și dispare pe cât de repede a apărut.
De cinci minute stau și admir, citesc și recitesc din nou banala hârtie ce poate ascunde atâtea povești în spate și ce ține în lanțuri atâtea emoții nespuse. Sunt un bleg, un laș, pentru că mi-e frică.
Dacă e o farsă, dacă mă folosești, dacă ai pățit ceva, dacă e vreun test, dacă e din pur amuzament, dacă... dacă?
De ce eu?
Artemis, de ce eu?
De ce te joci cu mine? Nici măcar nu te cunosc sau nu mă cunoști... De ce noi?
CITEȘTI
Artemis
Romance"Îți promit că în viața mea n-o să mai scriu despre tine." îi țip în față cu dispreț, atitudinea ei nepăsătoare provocându-mă și mai mult. "Nu meriți să trăiești pentru totdeauna, nenorocito!" "Oh, dragule. Promisiunile sunt făcute pentru a fi încăl...
