Fame- WattyVoiceAwards

Trei

Ok, n-am mai pus nimic de muuuuuuult, dar mi-am făcut timp puţin şi iată că am reuşit să scriu ceva. Sper să fie ok şi să  nu am multe greşeli, iar în cazul în care mi-am ieşit din mână, nu vă supăraţi pe Derek, ci pe mine că sunt o leneşă şi jumătate. Şi da, am schimbat actriţa care o înfăţişa pe Hanna pt că nu mi se părea destul de roşcată.

Nu am ascuns-o niciodată, mereu am vrut mult... mai mult.

Zis şi făcut. Mă aflu în faţa localului, e şapte douăzeci, iar eu am tendinţa de a cobi. Vreau să fac asta? Aici, acum? Fără a mai analiza situaţia dau buzna înăuntru, fiind imediat înconjurat de mirosul înţepător de alcool şi fum, îmbibat cu cel de parfum cu arome variate. Drept în faţă, un barman trecut de treizeci de ani, cu început de barbă, ochi aprigi şi piele bronzată trece cu ochii fulgerător prin încăpere, zăbovind mai mult asupra tinerelor cu ţinute indecente sau domnişoarelor misterioase ce ascund în spatele aspectului de secretară vicii ilegale.

Merg spre el, dar înainte de a apuca să rostesc ceva, îi aud chicotind:

- Eşti tipul cu chitara? Ai fost şi ieri aici, zise mijind ochii şi îmi aşteaptă răspunsul.

- Da, Jay mi-a zis că mă vei conduce tu,  Ted, spun, accentuându-i numele.

Îmi aruncă o căutătură suspectă, apoi zâmbeşte calm.

- Mergi pe coridor, uşa din capăt. Apoi dispare.

Se pare că trebuie să mă descurc singur. Mă îndrept spre locul cu pricina, auzind în timp ce trec pe lângă uşile ce servesc drept camere de cazare gemete răsunătoare, răsete şi lovituri multiple. Surâd şi, cu ajutorul imaginaţiei parcă văd ce se întâmplă dincolo de pereţii cojiţi care poartă mirosul tinereţii. Ajung acolo şi bat puternic în uşă, apoi intru fără invitaţie. O pereche de ochi se aţinteşte asupra mea în momentul în care păşesc în cameră. Tobe, chitară, microfoane, fum şi canapele. Încăperea nu are ferestre. Mişto...

- Bună, spune o voce caldă, destul de cunoscută.

Privesc spre sursa ei şi văd o roşcată, apoi dintr-o dată amintirea mă loveşte. Hanna. Rânjesc şi îmi ling buzele când ating imaginar cu limba spaţiul umed dintre coapsele ei, iar sângele îmi urcă în vărful degetelor ale căror furnicături le simt în timp ce umbra lor coboară apăsat peste pielea ei de un alb imaculat. Îmi simt venele cum pulsează animalic la tâmple, iar pe faţa mea se aşterne cel mai doritor zâmbet. Observă şi îmi răspunde cu o privire spre locul meu intim de care s-a bucurat seara trecută. Sunt trezit din fanteziile mele scandaloase de uşă, care se deschide. Cei care intra sunt Jay, cu aceeaşi figură relaxată, urmat de blonda pe care am avut-o ieri... Haven. Se ţineau de mână. Rămâne în prag, surprinsă de prezenţa mea.

- Ce face el aici? şopteşte, încă cu ochii aţintiţi într-ai mei. Sunt la fel de surprins ca şi ea, dar nu pot spune nimic, nu îmi găsesc cuvintele.

- El e noul chitarist... desigur, dacă se dovedeşte demn, izbucneşte Jay, zâmbind drăgăstos către blondă, dându-i drumul mâinii.

Se îndreaptă către Hanna, pe care o îmbrăţişează cu drag, în timp ce-şi plasează ambele palme pe fesele ei sub privirea noastră. Aşa deci, târfe la pachet. Ea îi adresează acelaşi rânjet forţat ca şi cel al lui Haven atunci când privea scena. Nu părea să le deranjeze câtuşi de puţin "relaţia" pe care o au cu acest tip, Jay. După ce se despart, el îi apucă încheietura şi o trage spre una din canapele.

- Ok, eşti aici, acum... fă o demonstraţie, ceva. Haven, dragă, vino aici... ce stai acolo? şi închide uşa, rosteşte Jay fără pic de emoţie în glas.