Vol. I : Capitolul 7

233 33 3
                                    

Dimineata urmatoare , ne-am trezit toti foarte devreme . Am dormit intr-o pestera , pe care am gasit-o - din fericire - goala . Dar ne vom indrepta inspre cel mai apropiat oras , ca sa mancam si poate sa gasim un motel unde sa stam . Nici unul dintre noi , cu exceptia lui Alex , nu stiau sa locuiasca pe strada . In special Madi , care abia a adormit pe jos , chiar daca i-am pus o patura pe jumatate arsa pe care sa stea . Dar s-a cuibarit langa Matt . Alex a stat foarte departe de noi , de parca aveam ceva boala contagioasa sau pur si simplu s-a gandit la ce facuse .

-Alex , esti ok ? am intrebat ingrijorata .

-Da , sunt bine .

-Alex , esti sigur ? Adica , daca vrem sa trecem peste toate acum , trebuie sa fim sinceri unul cu altul .

-Ok , ok .. Nu sunt bine . Eu am fost cel care a dat foc palatului , si .. nu as fi vrut sa o fac , dar Profetul a murit acolo si ma simt responsabil .

-Dar nu esti . Nu trebuie sa te simti asa deoarece el nu a murit din vina ta . Nu tu i-ai infipt sabia in inima . Cum a zis si el , tu ai salvat o parte buna din palat . Subsolul . Si e foarte bine ce ai facut .

Alex se uita la mine cu cea mai vinovata privire pe care ar putea sa o aiba cineva . Nu suportam sa vad pe cineva asa .

-Ti-am spus ca nu tu ai facut asta . El te-a rugat sa ii dai foc . Nu ai fi facut-o daca nu te-ar fi rugat .

Alex a sarit pe mine si m-a imbratisat . M-am speriat , dar l-am imbratisat si eu . Trebuia sa isi revina cumva , deoarece el este supravietuitorul . Stia tot ce trebuia stiut despre locuitul pe strada .

-Bine , acum , hai sa incepem .

-Ce ?

-Sa imi spui ce trebuie sa fac . Madi si Matt au mers sa vada de unde poate Madi sa faca o vraja de teleportare .

-Ah , pai , daca tot ne teleportam , sper ca va fi intr-un oras . Ne trebuie bani . Am acasa un card cu bani de la parintii mei adoptivi , care e .. chiar aici .

Alex s-a cotrobait prin geaca , si l-a gasit .

-E al tau ?

-Bine , de fapt nu , nu e al meu , e al tatalui meu vitreg . In putinele dati cand merg acasa , mai iau si un suvenir . De data asta am luat bani . Ca sa-i invat minte odata pentru totdeauna ca nu sunt gunoiul nimanui . In special al lor .

Alex si-a tras gluga pe cap , si am facut la fel . Ne-am indreptat inspre padure . Adevarul era ca eram complet infricosata de paduri . In special noaptea . Poate nu imi e frica de intuneric , dar asta nu inseamna ca nu am alte temeri . S-a auzit un fosnit . Intr-un tufis , iar eu si Alex ne-am pregatit de o lupta . Din tufis au iesit un grup mare de iepuri , care alergau . Au trecut de noi foarte repede , de parca nu ne-ar mai fi vazut pana acum . Parca treceau prin noi . Dar am simtit clar cum cativa dintre ei ma lovesc .

-Ce e asta ? am intrebat speriata .

-Ceva , probabil i-a speriat . Sau ..

-O multime de iepuri ? Adica , intelegeam daca erau zece , dar aici sunt sute !

-Inseamna ca ceva i-a speriat . Ceva foarte rau .

Ne-am apropiat , de luminisul de unde veneau iepurii , iar acolo , chiar in centru , e o mare groapa neagra . Uriasa . Ne-am apropiat mai mult , si am auzit inste sunete stranii , de parca cineva zgaria o usa ca sa iasa .

-Auzi ? am intrebat .

-Nu aud nimic . In orice caz , aici este chiar o ..

-Taci . Aud un racait intr-o usa . Ca si cand cineva vrea sa scape .. dintr-o usa inchisa .

Lumi Paralele » editareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum