Mă plimbam pe holurile unei case cu foarte multe etaje. Mă plimbam de ceva timp pe aici, în încercarea disperată de a găsi ieşirea.
Dar nici urmă de ea.
Parcă era un labirint. Mi se părea că mai trecusem odată pe lângă camere, colţuri şi geamuri.
Îngerul şi demonul nu au scos nici o vorbă. Dar le simţeam prezenţa acolo, în capul meu.
Îi simţeam pregătiţi să se certe. Să mă ajute. Să îmi răspundă la întrebări.
Dar ceva îi reţinea.
Am auzit un scâncet de bebeluş. Apoi o muzicuţă care cânta. Iar apoi, m-am trezit în acelaşi palat, dar eram îmbrăcată în negru.
O amintire a unei fantome.
Flashback
Lumina de ziua când am deschis ochii. Eram tot acolo, stand în picioare, privind geamul.
Nu simţeam prezenţa cuiva. Nici în capul meu, nici pe culoar.
Totul era atât de pustiu.
Am simţit o durere la mâna stânga. Am privit-o.
Pe încheietura se află un semn. Steaua aceea. Pe care o aveam şi eu. Iar pe cealaltă încheietura... aceeaşi stea.
Am văzut un hol întunecat. Picioarele mă îndreptau către acel hol. Parcă nu eu le controlăm. Parcă făceam ce vor.
Am mers către acel hol, dar am trecut pe lângă o camera. Din ea s-au auzit din nou scâncete de bebeluş. Am păşit în camera chiar dacă picioarele mele nu doreau să meargă într-acolo.
Camera era atât de veselă. Pereţii erau de un roz deschis, trebuia să te străduieşti că să îl observi. În colţ era un pătuţ din care se auzea un plâns de bebeluş. M-am apropiat, iar acolo stătea o fetiţă mică, atât de mică.
Şi era frumoasă. Cât de frumos poate fi un bebe. Avea un par blond, şi se uită la mine cu spaima. Ochii ei căprui erau invadaţi de lacrimi.
Am vrut să o ating, dar chiar atunci intră cineva.
-Prinţesă Eliza? Ştiţi că nu aveţi voie în camera surioarei.. Stai aşa. Tu nu eşti prinţesă Eliza.
-Im-îmi pare rău.
Am ieşit repede şi am înaintat pe holul negricios. Un vânt rece m-a lovit din plin, şi m-a lăsat uşor pe jos.
Nu am mai putut să mă mişc. Aveam mâinile legate.
În faţă mea a apărut cineva, sau ceva, într-o pelerină neagră. Şi-a dat jos glugă, şi am văzut un chip necunoscut mie, cu trăsături frumoase.
Ochi căprui, faţă ovală, obraji roşii, buze crăpate şi un zâmbet ciudat pe faţă. Era o femeie de aproape treizeci de ani, care avea părul prins într-o coadă de cal, cu ochelari curame negre şi sprâncene subţiri.
S-a apropiat de mine şi mi-a şoptit ceva la ureche.
-Nu va durea, promit.
A scos de undeva o seringă.
S-a apropiat foarte tare de mine. Am simţit contactul acului din seringă cu pielea mea.
De obicei, în momentele culminante, amintirea se termină.
CITEȘTI
Lumi Paralele » editare
ParanormalTrăind în minciună toată viaţa ei, atunci când află adevărul, Abigail încearcă din răsputeri să îl îngroape. Dar nimic nu merge bine pentru ea sau restul familiei ei. După o moarte care nu poate fi dovedită, un demon care pare să fie eliberat de anu...
