Lumi Paralele » editare

Vol. I : Capitolul 11

Dimineata, am fost prima care s-a trezit. Mi-am desprins mana dintr-a lui Alex, si am mers la baie. Am lasat usa deschisa. Parul imi era ciufulit. M-am intins ca sa deschid usa de la dulapul deasupra chiuvetei, unde mi-am lasat aseara o periuta luata in graba de Alex, la fel ca si restul. Mi-am intins pasta de dinti pe periuta, si am inceput sa ma spal. Peste mine a intrat din greseala Madi.

-Hey, neata, scuze.

Am gesticulat din mana ca nu era nici o problema.

-Deci .. , am inceput, dupa ce am terminat sa imi spal dintii. Tu si Matt?

-Ce e cu asta?

-Nimic. Doar petreceti mult timp impreuna.

-Oricum, de fapt nu se intampla nimic. E doar dragut cu mine. Nimic mai mult.

S-a oprit dintr-o data, parca dorind sa mai spuna ceva. Dar nu a mai spus nimic.

-Haide! Spune tot!

-Ok, adevarul e ca simt ceva pentru el. Poate pentru ca stam de ceva timp impreuna, sau doar simt o responsabilitate pentru el, cum simt pentru fiecare imparte. Stii, eu sunt singura vrajitoare, si ma gandeam ca trebuie sa fiu mai responsabile decat de obicei. Dar tusi Alex? Dragoste adevarata! a glumit ea.

-Iubire? Iubire, iubire, iubire. Pentru ce este buna? Absolut nimic.

-Nu vorbi asa. Iubirea este frumoasa.

-Da, pentru cei care nu sunt ca mine. Adica pentru tine.

-Ce vrei sa spui? Ce e cu mine?

-Nimic. Totul e OK. Tocmai asta e. Tu esti ok, si de treaba. Eu am fost intotdeauna retrasa si singuratica. Desi lumea din jurul meu parea prietenoasa. Si cand iti place de un baiat care e imposibil sa fie al tau, suferi. Am patit asta o data.

Am iesit din baie, si am observat ca, camera este goala.

-Unde sunt baietii?

-Micul dejun.

Am coborat scarile, si m-am plimbat pe coridorul lung, pana am ajuns intr-o sufragerie, cu mese si un televizor. Totul mirosea atat de bine, mai ales ca nu prea am mancat in ultimele zile, iar aseara am fost prea obosita ca sa mai mananc. Baietii erau deja la masa, cu farfuriile goale in fata lor.

-Asteptati micul dejun?

-Nu. Noi l-am terminat, spuse Matt.

Abia apoi am observat cestile de ceai cu urme aproape transparente si farfuriile pline cu firimituri. Mirosul a ajuns pana la narile mele. Sunca si oua prajite. Nu, nu.. poate erau doar oua? Si mirosea a unt. Dar era un miros placut.

In cateva minute, o chelnerita mi-a pus in fata o tava plina cu de toate. Sunca, oua, salata, branza de diferite sortimente; clatite si un croissant. Am deschis larg ochii. Oare visez? Am muscat odata din sunca, apoi am luat pe furculita putina salata. Am facut tot asa , pana am terminat. Pe masa se afla un canceu cu ceai.

-Twinings, a spus Alex. E al lui Madi. I-am rugat sa il faca.

Cand Alex a spus Twinings, mi-am adus aminte ce i-am spus lui Madi. Bine, atunci am fost exagerata. Dar de abia asteptam sa ma arunc intr-un pat si sa mananc ceva. De aceea i-am spus asta. Sper doar ca ea a inteles, si ca nu a luat-o personal.

Mi-am luat o ceasca alba care era asezata pe o alta tava argintie, si mi-am turnat putin ceai. Am baut. Era chiar foarte bun. Madi a coborat si ea, si a asteptat putin pana sa ii fie adus micul dejun. A mancat mai elegant decat mine, dar a baut repede ceaiul.

-Bine .. iar acum? a intrebat ea, cu o urma de indoiala in glas.

-Acum trebuie sa platim si sa plecam, a spus Alex. Nu putem astepta la nesfarsit. Trebuie sa stim ce sa facem, sa plecam cat mai repede inspre vrajitor, ca sa ne ajute. Daca nu, poate demonul va veni si aici si va distruge totul. Din nou. Exact cum a facut la palat si in padure. Deci, incercati sa uitati ca ati fost aici si ca v-ati simtit foarte bine. Eu asta incerc sa fac acum, deoarece nu stiu cand vom mai avea parte de asa ceva.

Cu totii suntem odihniti. Am urcat in camera, si ne-am luat ce e al nostru. Apoi am coborat repede, iar Madi i-a multumit si a platit. Cu totii aveam hainele cu gluga pe noi, si ca sa nu parem niste hoti, nu ne-am pus inca glugile pe cap. Madi ne-a condus afara din casa, si ne-am dus undeva in gradina.

Trebuie sa recunosc, gradina era mai mare decat casa. Avea o alee inconjurata de panselute, iar copacii aveau coroane verzi, mari. Ne-am asezat in spatele unui copac mai batran, cu un trunchi gros, de un maro intens. Am format din nou cercul, si am simtit o vibratie puternica. Ca o prezenta stranie. Oh, nu.

-Madi, poti sa te grabesti? Simt o prezenta stranie la cativa kilometri de oras. Demonul.

Madi a facut ochii mari, si a recitat mai repede vraja. Atat de repede cat isi permitea. Deodata am simtit din nou aceeasi senzatie ca ieri.

Am simtit din nou aceeasi senzatie ca ieri. Iar cand am deschis ochii.. eram pe iarba moale si verde a unui deal. O poteca in stanga, care ducea inspre pădure. Madi a deschis ultima ochii, si apoi a intrebat :

-Iar acum?

-Trebuie sa il găsim, a spus Matt .

-Dar de unde sa începem? am intrebat.

-Pai, ar trebui sa incepem cu inceputul, a sugerat Alex.

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

E un capitol scurt. Nu va suparati. Pleasee! (: Cartea a ajuns pe locul 15 la sf. Multumesc din nou!