Lumi Paralele » editare

Vol. I : Capitolul 13

Am ajuns in satul din mijlocul muntilor dupa un drum foarte lung. Se pare ca a inceput ninsoarea. Armata albă, formată din fulgi mari și grei, atacă solul necontenit. Se aruncă spre pământ în valuri, întunecând zarea. Sunt atât de porniți să cucerească natura încât nici nu mai dansează în aer, nu se mai lasă purtați de vânt prin văzduh. Au primit comanda să copleșească natura, iar ei, precum niște kamikaze bine instruiți, se reped direct la țintă. Ajunși la sol, soldățeii pufoși și gingași de nea nu mai au loc să se desfășoare și se bulucesc unii în alții formând un strat tot mai mare de zăpadă.

Nu ne asteptam sa ne prinda ninsoarea pe drum. Noaptea de iarnă este cel mai neprietenos lucru posibil. Desi banuiam ca nu e chiar iarna, probabil un inceput de septembrie, dar ninsoarea era aspra. Nasul imi era inghetat, haina din nou era imbibata de apa, si plina de un strat subtire de fulgi. Alex s-a apropiat de mine, si mi-a luat mana intr-a lui. Era cald.

Cand mana mea a facut contact cu pielea lui calda m-am simtit ca intr-al noualea cer. Am simtit o energie pozitiva care il inconjura, si deodata i-am strans si mai tare mana. Am simtit cum ceva imi strapunge tot corpul.. ca un val de extaz. Ca si cand ceva ma alimenta. Ca si cand bateriile imi erau incarcate la maxim.

-Abi! a strigat Alex. Ce faci?

-Doar te tin.. de mana.

-Ma simt slabit.

Acestea fiind spuse, Alex a lesinat.

-Abi, ce i-ai facut? a tipat Madi la mine.

-Nimic! Doar l-am tinut de mana! Absolut nimic altceva!

-Abi.. ce e asta? a spus Matt in timp ce arata inspre mana mea.

M-am uitat atent pe incheietura mea. Era ca un tatuaj. O stea cu colturile indreptate in sus, inconjurata de un cerc. M-am speriat, si am dat cu mana peste desen. Am incercat sa o sterg, dar nu se ducea. A aparut dintr-o data pe mana mea, fara nici macar sa o simt. Asta e ..

-Semnul diavolului, a spus Matt. De ce e pe mana ta?

-Nu stiu, chiar nu am habar!

Madi ii verifica pulsul lui Alex.

-E ok. SI respira. Dar a devenit dintr-o data foarte rece. Ma refer la corpul lui. De obicei, semidemonii de foc nu se racesc, nu?

-Nu. Abi, ce ai simtit cand l-ai atins?

-Am simtit.. ceva ce nu pot.. descrie. Parca dormisem zile intregi. Parca m-am reimprospatat.

-Asa ma gandeam si eu, a spus Matt. Trebuie sa facem niste..

Mă gândeam cat de rau se simte Alex. Nu l-am mai bagat in seamă pe Matt. As fi vrut ca Alex sa se trezească. Acum.

Ca la comandă, ochii lui Alex se deschiseră. S-a ridicat in șezut, si a spus nedumerit :

-Ce s-a intamplat?

-Ai leșinat, si habar nu am ce am facut dar..., am inceput speriata.

-Semnul. Apare doar la persoanele care sunt alese de el, de diavol. Cum de nu ai simtit nimic pana acum? Cum de nu ai reactionat pana acum? a spus Matt.

-La ce te referi?

-Nu avem timp, Alex trebuie sa se odihneasca. Suntem aproape de sat. Până atunci, tine-ti mainile departe, Abi. Nu stiu inca ce e cu semnul ăla.

I-am ascultat sfatul. Eram atat de speriată. De ce aveam semnul acela pe mână? De ce eu? Se presupune ca eu ar trebui sa aduc pacea si sa il bat pe demon, sa il distrug. Acum el.. Si-a lasat un semn pe mine? Ce inseamna? M-am inspăimântat cand mi-am văzut mana încrustată cu semnul acela. Urme rosii se vedeau pe langa conturul negru al cercului cu care era inconjurată steaua cu capul in jos. Nu am mai vazut niciodata inscripția asta. Nicăieri.