The change

Capitolul 18

SCHIMB PERSONAJELE!!
Adica schimb doar un personaj...Evie nu mai e Dove Cameron, e Ariana Grande :) spor la citit <3
EVIE p.o.v
Lacrimile mi se scurg pe obraji. Ies din casa, trantind usa dupa mine si sprijinindu-ma dupa aceea pe ea. Inspir puternic si suspin. Sunt slaba. Dar nu ii voi mai arata asta de-acum in colo. Nici lui nici nimanui. Daca viata asta se joaca cu mine, ma voi juca si eu cu ea.
In fața casei se oprește o masina neagra. Portiera se deschide si din ea iese...*tobele* roșcata. Nici macar nu m-am obosit sa ii retin numele. E o pierdere de timp.
Ea se uita la mine, apoi pufneste dispretuitor. Trec pe langa ea repetandu-mi in minte incontinuu ca nu ar trebuii sa o pocnesc.
Piciorul ei lung se intinde in fața mea, iar eu ma impiedic in incercarea mea esuata de a-l ocoli.
-Care e problema ta?! tip enervata,
Usa casei se deschide, iar roșcata se lasa in jos, pe iarba verde pana cand fundul eu atinge pamantul, iar ea tipa.
Luke iese din casa, si se uita la roscata de pe jos care tipa, si apoi la mine banuitor. Oh, nu! Nu, nu, nu!
-Evie, ce naiba?! Luke se rasteste apropiindu-se.
-Nici sa nu îndrăznești! il avertizez, fluturandu-mi mana prin fața lui. Si asa nu ai sa ma crezi. soptesc, iar el isi lasa capul in jos. Nu eu am imins-o.
El ofteaza, si neaga prin miscarile frenetice ale capului.
-La revedere, Evie Jhonson's. imi spune el trist, oftand.
Cuvintele lui se rotesc ca un cutit in inima mea, iar ochii mei se măresc. Dar trebuie sa fiu tare...cel putin sa par ca sunt tare.
Pufnesc, si imi rostogolesc ochii.
-Haide Luke, nu o sa ne luam ramas-bun ca in Fifty Shades Of Grey. (Stiti voi, atunci cand se inchide liftul si Christian isi i-a ramas bun de la Ana)Fii serios, acest ramas-bun trebuie sa fie alà Evie. spun si rânjesc.
Ma intorc spre roscata ce statea pe iarba, iar piciorul meu face contact cu bratul ei. Rad asigurandu-ma ca imi las noroiul de pe talpa tenisilor pe mana ei catifelata.
Tipatul eu de dezgust ma face sa zambesc triumfator.
-La revedere, fraierilor! tip, si îmi ridic degetepe din mijloc. Buuurn bitch! tip, intorcandu-ma si plecand.

***
Ma plimb absenta prin oras, apropiindu-ma de casa.
Imi închid ochii pentru o secunda, si inspir profund.
Ma simt impinsa, si spatele meu face contact cu zidul de langa mine.
Imi deschid ochii, si imediat persoana care s-a izbit in mine isi cere scuze.
-Vai, doamne! Imi pare rau! Iisuse! Ce ai la cap?! Mergem la spital! o voce ragusita imi alina auzul.
Imi deschid ochii si zaresc un baiat blond. Ochii lui albastrii imi urmareau fiecare miscare. Doamne! Nici acum nu scap de baieti blonzi cu ochii albastrii.
-Nu, nu...eu...sunt bine. incerc sa spun, fastacindu-ma sub privirea lui ce imi studia fiecare actiune.
-Eu sunt Niall. raspunde, zambind.
Ma uit la el, asteptand ca gropita adorabila sa-si faca aparitia. Dar apoi imi aminteac. El e Niall, nu Luke...
-Evie.
-Evie, unde mergi? ma intreaba el curios.
-Am...de ce? Vrei cumva sa ma rapesti? intreb glumind.
-Poate...răspunde el intrand in jocul meu prostesc.
Rad, iar el oftează bine dispus.
-Acasa merg. ii spun.
-Te conduc. se grăbește sa raspunda, iar eu ridic din sprancene surprinsa.
-Ma conduci? intreb studiindu-i atent miscarile.
-Da. Adica, nu as vrea sa lesini pe aici...in plus nu prea am chef sa merg acasa acum...oricum parintii mei nu vor observa ca lipsesc...ofteaza, un licar de tristețe zarindu-se in ochii lui srralucitori.
-Imi pare rau...hei, e bine...incerc sa-i readuc zambetul la viata iar el ofteaza.
-Da...e bine...tu, tu ce ai...patit? intreaba arcuindu-si curios o sprânceană.
-Ce am patit? intreb mirata.
-Amm..stii tu...la cap. sopteste, si imediat obrajii lui se rosesc.
-Ah...pai, e...e o poveste lunga. Sa zicem ca am cazut si am uitat jumatate din viața mea...dar e ok...banuiesc. ii raspund, iar el isi ridica privirea din pamant.
-Imi pare rau. sopteste el. Amandoi avem vieți triste se pare...oftează el, si isi deschide brațele.
Fara sa ma gandesc, inaintez spre el, si ma afund in brațele lui. Pare surpins, dar se comformeaza miscarii mele bruste, si isi infasoara bratele puternice in jurul taliei mele. Il strâng cu putere, lasandu-mi capul sa se odihnească pe pieptul lui tare si cald care mirosea dumnezeiesc.
Barbia lui se sprijina de capul meu, si la randul sau, isi strange bratele in jurul meu mai tare.
Las o lacrima sa cada, si imi trag nasul.
-Haide...nu plange. Nu asta e intentia mea...vreau sa vad un zambet din partea ta...imi sopteste el, lasand un sarut pe crestetul capului, peste pansamentul alb.
El...Niall...e chiar...ceea ce imi trebuia...
Zambesc inconstient si inspir mirosul lui bărbătesc.
-Asa. mormaie el.
-De unde stii ca zambesc? intreb surprinsa.
-Esti cu buzele lipite de tricoul meu, simt orice miscare. imi raspunde pe un ton jucaus, iar eu rosesc...
Imi tugui buzele, si las un sarut pe pieptul lui. Pot simtii cum respiratia i se opreste pentru o secunda.
-Esti o sumpete. sopteste el.
-Si tu un scump. ii spun si zambesc.
Imi ridic capul, si ii privesc ochii albastrii.
Cei mai senini, inocenti si albastrii ochi.
El se apropie de mine, iar eu ma ridic pe vârfuri inconstienta, parca atrasa de el.
Buzele lui le ating usor pe ale mele.
Pentru o secunda uit de tot. Pentru o secunda uit ca ma doare. Uit ca nu imi amintesc de fostul meu iubit si timpul petrecut impreuna. Uit ca el are alta iubita. Uit ca sunt nefericita. Uit...uit si pentru o secunda, zambesc. Nu...acum sunt fericita.