The change

Capitolul 3

LUKE p.o.v.
Imi arunc nepasator ghiozdanul pe spate si încep sa merg. Probabil va intrebati ce am cu Evie. Nimic. Nu am absolut nimic cu ea. De ce ma iau de ea? Pur si simplu. Imi place sa o vad neajutorata. Adica, da, imi plaxe sa ma simt superior si, nu numai cu ea fac asa. Cu toti. Cu toti oamenii din viata mea. De ce? Pentru ca inainte ca eu sa devin asa, am avut de la cine invata.
-Ajutor! Ajutor! Ajutati.ma, va rog! aud un țipat si ma intorc instant.
Doamne, deja aud vocea lui Evie oeste tot. E frumoasa fata, parul ala blond, ochii aia verzii spre albastru...doar ca e prea...docila.
-Ajutor! aud din nou.
-Taci drecu din gura! aud inca un țipat.
Ok, cineva, daca nu Evie, e in pericol.
Incep sa alerg spre straduta de unde se auzea tipatul dar ma opresc.
Ce naiba?! Da' ce am ajuns eu, Superman?! Vreau sa ma intorc doar ca mai aud un tipat. Asta sigur e Evie. Si nimeni nu.i provoaca durere lui Evie, numai eu!
Grabesc pasul si iau coltul, ca sa raman socat de ceea ce vad.
Evie, pe jos, si cineva peste ea.
-Luke! Ajuta.ma! Te rog! o aud.
Vocea ei tremura. Lacrimile ii spala obrajii iar parul ei lung si blond este imprastiat peste tot.
-Da.te dracului jos de pe ea! am tipat si l.am prins de gat pe omul care statea pe ea.
Il intorc spre mine si raman si mai socat.
-Louis?! intreb repede.
-Luke? Fratioare, de cand nu ne.am mai vazut noi! spune el si ma i.a in brate.
-Jos de pe mine, cârpă! scrasnesc din dinti si il imping.
Louis Tomlinson, fratele meu vitreg.
Bateti din palme, pregatiti tobele, caci Louis imi zambeste in loc sa.mi traga una.
Sincer, Louis sta rau la capitolul "stapanirea nervilor". Nu ca eu as sta mai bine doar ca...eh! Mai conteaza?
-Baiete, uite ce bucățică am prins, vrei sa o impartim? spune si sughite.
-Louis, câine futat, ai baut?! il intreb nervos.
Deci, eu cu Louis ne uram si, daca el a vrut sa imparta ceva cu mine, clar e beat.
-Luke, eu?! Eu beat?! Niciodata! Acum lasa.ma. Am treaba.
Zice si isi descheie primul nasture de la camasa.
-Louis, las.o in pace! spun.
-Ce?! Nici gand!
Bine, deja m.a enervat.
ii trag un pumn si il las sa cada pe jos.
-Evie, ridica.te! Acum! spun si o trag de mana.
Se ridica si isi sterge lacrimile.
-Haide, te duc eu acasa. spun iar ochii ei brusc se maresc.
Nu peste mult timp, ajingem in fata casei ei.
-Astazi, la ora 20:45 la mine in fata casei. Daca nu vrei ca Evely sa pateasca ceva. spun si ranjesc.
-Stai! o aud spunand.
-Ce?!
-Unde locuiesti?
-La doua colturi departare. Paa, sa nu intarzii, altfel, ceva, undeva si cândva, o va lovii pe Evely. O zii buna in continuare!