The change

Capitolul 13

EVIE p.o.v
-Evie, Evie haide, trezeste.te! aud o voce, si simt pe cineva scuturandu.ma
-Lasa.ma in pace. mormai deranjata intorcandu.ma si punandu.mi perina peste față.
-Evie, haide acum, avem scoala! vocea ragusita imi atrage atentia, iar eu deschid ochii.
Scoala!! Am uitat complet de ea!
-Luke! Scoala!!am țipat tare, ridicandu.ma brusc.
In acel moment, o durere insuportabila m.a lovit. Fir.ar! Capul!
Scancesc incet, lasandu.mi capul pe perina, sperand ca Luke sa nu observe.
-Babygirl, ai patit ceva?? blondul vine in graba spre mine, aplecandu.se fiind acum foarte aproape de fața mea.
-N-nu...ma simt perfect. mint si zambesc.
-Iubito, stiu ca te simti rau si imi pare rau...șoptește, frecandu.si nasul lui de al meu.
-Nu, mi.e bine...in plus nu e vina ta, nu.ti cere scuze. ii răspund, iar fața lui isi pierde culoarea.
-Te iubesc, Evie. rosteste cuvintele atat de sincer, incat zambesc.
-Te iubesc, Lu. ii raspund, la randul meu cât se poate de sincer.
Chiar il iubesc...
-Cum mi.ai spus tu? intreaba el amuzat, muscandu.mi obrazul in joaca.
-Cum? Lu? intreb ridicand din sprancene.
-Bine, jucam cum vrei tu, Ev. răspunde el, si amandoi începem sa radem.
Cui ii mai pasa de scoala?
-Evie, n.am chef sa merg la scoala.
Dar astazi aveam intalnire la clubul de literatura....
-Luke, eu trebuie sa merg. oftez, iar el se încrunta.
-Ba nu, nu trebuie. Tu ai scutire medicala, iar eu chiulesc cand am chef. zambeste strengareste, ochii lui albastri stralucind.
-Luke...dar eu chiar trebuie sa merg si-
Degetul lui ma opreste din palavrageala, presandu.se usor peste buzele mele.
-Evie, te rog. Ramai cu mine...nu...nu ma ignora, te implor...blondul sopteste, tristețea legata de amintirile oribile cu mine inundandu.i parca mintea.
Mana mea se ridica, atingandu.i usor obrazul. Degetele mele se miscau incet pe fata perfecta a blondului care isi inchise ochii.
-Nu plec niciunde Luke...nu voi pleca niciodata, nu te voi mai parasii, promit. soptesc, analizandu.i in contiunare trasaturile frumoase ale lui Luke.
Un zambet mare ii acopera fata blondului tatuat din fata mea.
Zambesc si eu...nu ma pot abtine...cand il vad pe el zambind, zambesc si eu.
Bratele lui ma inconjoara, strangandu.ma ușor si relaxant la pieptul lui tare acoperit de un tricou negru simplu care miroase asa bine.
Ma foiesc in bratele lui, iar acesta ofteaza dandu.mi drumul.
-Ce s.a intamplat? ma intreaba, analizandu.mi atent trasaturile fetei.
-Pai...mi.am amintit ceva...soptesc incet.
-Ceva din trecutul tau?! Legat de mine?! Acum...vei pleca?! întrebările lui ma surprind.
Ce??
-Luke...nu e asta, dar, ce legatura ai tu cu pierderea trecutului meu?? intreab suspicioasa.
-Ah, nimic e...doar ca...stii, eram iubiți si ne iubeam mult si...
-Luke, eu si acum te iubesc..daca la asta te refereai.
La asta se referea?
De ce anume ii e frica?
-Aaa, da! La asta eu...nu as suporta sa te pierd...inca odata...sopteste ultima parte.
-Cum adica "inca o data"? întreb, iar el își schimba expresia fetei.
-Adica...asta e...pai cand te.am vazut pe patul acela blestemat din spital, ma simteam de parcă te.am pierdut...sopteste el, ochii lui fixand podeaua.
-Pot sa.ti zic ce mi.am amintit eu? intreb, vrând sa mai disting puțin atmosfera.
-Da, sigur. Spune.mi. răspunde blondul.
-Pai...aseara nu mi.am mai schimbat boxerii...aia...uzi. soptesc ultima parte, sperand ca nu ma auzit...
-Deci ai dormit cu ei? intreaba el ranjind.
-Pai...da...mormăi rusinata.
-Ai dormit cu sperma mea, se apropie de mine si sopteste la ureche, pe feminitatea ta.
Imediat, obrajii mi.au luat foc, si l.am împins pe Luke, scancind.
-Luke! Sa.ti fie rusine! tip ascutit, in timp ce el rade.
Dar e dragalas...ok, stop! Trebuie sa te opresti, Evie!
-Luke...?soptesc
-Da?
-Ce ai facut ieri noaptea doua ore? intreb, si imediat imi dau seama ca intrebarea mea a fost gresita.
Expresia fetei lui se schimba, si devine nelinistit si nervos.
-Nu e treaba ta. imi spune, si isi fereste privirea de a mea.
-Haide Luke, nu vom putea sa continuam asa, tu ascunzand lucruri de mine...nu va merge. ii replic eu enervata.
Privirea lui nu mai exprima nimic numai nervozitate.
-Ce naiba Evie?! Ce ai vrut sa spui cu asta?! Te desparti de mine?! tipa el, ochii aproape iesindu.i din orbite.
-Luke, eu nu am vrut sa sune as-
-Bine! Desparte.te! Nu.mi pasa! Poti pleca! tipa el.
Ce??
-Nu! Luke te iubesc! tip tare.
-Evie! Nu mai vreau sa aud cuvintele astea din gura ta blestemata! urla si el, iar eu izbucnesc in plans.
-Cand eu vin inapoi acasa, sa nu te mai vad aici! se rasteste plin de ura, trecand pe langa mine, si imbrancindu.ma.

Deeci, gata cu cuplul Livie pentru cateva capitole... :c
As fi bucuroasa sa va citesc părerile, asa ca nu va sfiiti ;) da.ti "like" ,si comm, daca va placut, normal :)) mami va puuupa :* <3 lyll :**